Rolul inteligenței emoționale în tratamentului diabetului

Totul s-a prăbușit, viața parcă nu mai avea rost și întrebarea încolțită în mințile noastre era De ce? De ce El, copilul nostru, viața noastră, pentru care trăim, respirăm și ne bucurăm? Este o mărturisire sinceră a unui părinte al cărui copil a fost diagnosticat cu diabet. Mulți dintre acești părinți au reacții asemănătoare. La auzul diagnosticului, începe o frică permanentă, la joacă, la grădiniță sau școală, iar nopțile sunt bântuite de teama hipoglicemiilor nocturne. Tratamentul diabetului zaharat de tip 1 necesită existența unor echipe complete, formate din diabetolog, asistent, dietetician și nu în ultimul rând psiholog, iar astfel de echipe sunt foarte rare  în România. Iar dacă aportul diabetologilor, chiar dacă numeric insuficienți la nivel național, în tratamentul bolii este evident, cel al psihologilor este la fel de important.

Prima problemă, acceptarea diagnosticului

Diabetul zaharat are în compoziția sa o latură mai puțin vizibilă sau măsurabilă, anume o latură psihologică, datorită problemelor cu care o persoană cu diabet trebuie să învețe să trăiască zi de zi, a arătat psihologul Asociației Copiilor și Tinerilor cu Diabet Mureș, Melania Cozma, la Conferința dedicată Zilei Mondiale a Diabetului desfășurată recent la Târgu-Mureș. Prima problemă este deobicei acceptarea diagnosticului. O altă problemă importantă apare din raportul cu nondiabeticii, din teama de a nu fi acceptați sau de a fi considerați ,,diferiți”, teamă care adeseori duce la diagnosticarea târzie a bolii, după cum au relatat pacienții. Pacientul trebuie ca atare să-și asume responsabilitatea pentru propria-i sănătate, etapă în care aportul psihologului, precum și al celor din jur, sunt esențiale.

Părinții, antrenorii propriilor copii

Părinții copiilor cu diabet trebuie să fie antrenorii propriilor copii, responsabilii pentru dezvoltarea inteligenței emoționale a acestora, a arătat psih. Melania Cozma. ”Copiii cu inteligența emoțională dezvoltată sunt mai echilibrați, mai senini, mai sănătoși, au mai puține tulburări de comportament și stabilesc relații pozitive cu alții. În plus, ei înfruntă mai bine provocările, își revin mai repede după un eșec, și nu în ultimul rând, au reușite școlare și extrașcolare”, a subliniat psihologul.

Studiile demonstrează că acești copii antrenați emoțional se comportă mai bine decât cei ai căror părinți sunt prea permisivi sau prea autoritari. ”Dacă simt că sunt înțeleși, acești copii nu mai au nevoie să facă crize pentru a atrage atenția. Ei reușesc de mici să se calmeze și să se relaxeze în situații stresante. Pe de altă parte, legătura emoțională puternică îi face pe copii mai receptivi față de cerințele părinților”, a explicat Melania Cozma.

Cum se poate dezvolta inteligența emoțională

Beneficiile inteligenței emoționale stabilite, cum poate fi dezvoltată? Ce pot face pacienții și familiile acestora pentru a le obține? Psihologul recomandă în primul rând ascultarea bolnavului. ”Încearcă să înțelegi ce stă în spatele comportamentului greșit. Orice moment de criză poate fi o ocazie bună pentru antrenament emoțional. Lasă-l să povestească fără a judeca și nu îi da soluții, ci ajută-l să definească emoțiile pe care le simte. Limitează-i comportamentele greșite și ajută-l să găsească singur soluția la problemă. Cere-i părerea, află cum se gândește el să rezolve problema. Îi poți deasemeni aminti de reușitele din trecut. Copilul poate fi provocat să vizualizeze reușitele și să foloseasca analogia pentru a rezolva problema prezentă”, a explicat Melania Cozma.

Rolul părinților și al tuturor celor din jur în abordarea laturilor psihologice este așadar extrem de important. Pe de altă parte, cel puțin în fazele de început, rolul psihologului este extrem de important.

În cadrul ASCOTID, funcționează o echipă completă de abordare a problemelor diabetului, formată din diabetolog, nutriționist, asistent și psiholog.

Edith VEREȘ