Home / Cultură / Dacă nu erau actori…

Dacă nu erau actori…

Distribuie

Oamenii care urcă pe scenele Teatrului Național din Târgu Mureș au intrat într-un joculeț al imaginației și au încercat să-și răspundă la întrebarea: ce ar fi făcut dacă nu ar fi fost actori? Întâi, au fost cei de la Compania „Tompa Miklós”, iar acum a venit rândul actorilor Companiei „Liviu Rebreanu” să fie fotografiați de Sándor Bereczky. Joaca aceasta e oarecum ironică, pentru că întâlnirea cu oamenii actori prin aceste imagini ne prilejuiește o întâlnire intermediată de fotografie tot cu crochiuri de personaje. Imaginile sunt spectaculoase, unele vibrante și chiar merită să urcați scările foaierului înainte sau după spectacole. Privind spre Piața Teatrului, fotografiile cu actorii de la secția română sunt în dreapta, iar cele cu cei de la secția maghiară – în stânga.

Expoziția Companiei „Liviu Rebreanu” a fost deschisă în cadrul Festivalului Conectact, sâmbătă, 25 noiembrie, de la ora 16.00, și a fost prezentată de Nicu Mihoc, noul director artistic al companiei.

„Actoria nu e o profesie. E un mod de a fi”

„Este un proiect pe care conducerea Teatrului Național l-a dorit pentru ambele companii. Ce aș fi fost dacă n-aș fi fost actor? Sunt profesii diverse, tipuri de atitudini. Desigur, foarte mulți dintre noi am fi putut face și o altă profesie. Actoria nu e o profesie. E un mod de a fi, de a vedea lumea și toate atitudinile acestea ale noastre rămân în profesie”, a spus Nicu Mihoc. Apoi, s-a referit la ipostazele în care au fost fotografiați. „Pădurar… eu tai rolurile, eu tai viața. Pancu (Liviu Pancu n.r.) se luptă cu rolurile, cu regizorii. Ciughi (Ciugulitu Csaba n.r.), dacă-l vedeți, mie îmi place foarte mult tipul său de atitudine, poate să facă film liniștit.”

„Îi mulțumesc foarte mult lui Sándor Bereczky. A trebuit să mă duc prin pădure, am făcut vreo 80 de poze, din care am ales vreo 5, dintre care el a ales una. În general, e foarte bine să alegem noi pozele, foarte important și pentru castinguri. Oprește-te la 5-6 imagini și lasă pe altcineva să aleagă ce trimiți”, a mai spus Mihoc.

„Cea mai mare dorință (…) să devin designer de sticle de parfum”

„Dacă nu era să fac teatru, până la urmă, cea mai mare dorință a fost sau este, nu se știe, să devin designer de sticle de parfum. Sunt înnebunit după chestiunea asta. Sunt genul de cumpărător de parfumuri care cumpără după sticlă, nu după miros. Prima dată mă convinge sticla. Mi-am dorit să realizăm o lucrare pe tema aceasta, dar e foarte complicat. Ne-am gândit să pozăm într-un laborator de chimie, dar nu e vorba despre asta, apoi, să mergem la un prieten de-al meu care e sticlar, dar nu e numai asta…”, mi-a spus Luchian Pantea.

„După aceea, am vrut să fac altceva legat de teatru, am eu o glumă, care cred că e și adevărată: până acum am jucat suma tuturor groparilor din spectacolele montate la noi și am zis să facem ceva legat de chestia asta. Aș putea fi un gropar, cred că m-aș pricepe, dar pentru că încă îmi pictez personajele și pentru că am și cochetat cu această artă plastică, am zis să îmbin muzica și pictura. Nu știu dacă o să rămân la teatru, deocamdată e arta care mă ajută cel mai mult să mă exprim. Acum, în teatru fac și muzică și am zis că asta ar putea să mă definească”, mi-a mai spus.

Chiar îți pictezi toate personajele? „Da, și în viitorul probabil apropiat aș vrea să fac o expoziție cu texte desenate și pictate din timpul repetițiilor.”

„Mă distrez după muncă, nu înainte”

Apoi, l-am întrebat cum a fost când a venit pentru prima dată ca spectator la Teatrul Național din Târgu Mureș. „Eu nu am fost la Național, ca spectator, serios, până să dau la teatru nu am fost la spectacole aici. La Reghin, veneau spectacole și acolo am fost spectatorul Arielului la spectacole pentru copii, dar la teatrul mare niciodată. Probabil că e bine că mi s-a întâmplat asta, fiindcă mi-am dorit să ajung în teatru, nu să fiu spectator”.

Luchian Pantea a venit la Universitatea de Arte din Târgu Mureș din Reghin, iar în primul spectacol al Teatrului Național, „Opera de trei parale” – regia Liviu Pancu, a jucat încă din primul semestru al primul an de studiu. „Practic am intrat direct pe scenă, iar acum e destul de greu să mai fiu un spectator simplu. Nu pot să uit că, atunci, de ziua mea eu eram la teatru, munceam, și eram atât de supărat pentru că îmi doream să ajung să mă distrez. În seara premierei, mi-am dat seama că a fost mai important și că distracția vine după muncă. Încă păstrez chestia asta, întotdeauna mă distrez după muncă, nu înainte”, mi-a mai spus Luchian Pantea.

După vernisaj, de la ora 19.00, am fost la spectacolul invitat din Serbia, în cadrul Conectact, „Libertate: cel mai scump cuvânt capitalist”, un spectacol de Maja Pelević și Olga Dimitrijević, Bitef Teatar – Belgrad.

 


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Elevul Leonard Buta, în concert la Palatul Culturii

Distribuie Sala Mare a Palatului Culturii a găzduit joi, 21 martie, de la ora 19.00, …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.