De la Sfântul Nicolae, la Moș Nicolae: o viață dedicată binefacerii

Fiecare copil așteaptă dimineața zilei de 6 decembrie când Moș Nicolae vine în timpul nopții și umple ghetuțele cu bunătăți în mod direct proporțional cu gradul de cumințenie al copiilor și cu cel de cărățenie al ghetuțelor. Dincolo de faptul că Moș Nicolae îl anticipează pe mai generosul Moș Crăciun și conferă un aer de sărbătoare începutului ultimei luni din an, acest binefăcător cu fructe și dulciuri poartă și titulatura de sfânt, spre deosebire de laicul moș supraponderal posesor de reni.

Haideți să vedem, pe scurt, care e povestea Sfântului Nicolae. Acesta s-a născut în preajma anului 270 în localitatea Patara, într-o familie prosperă și credincioasă. Nicolae va simți la un moment dat chemarea către o viață spirituală și își va împărți în cele din urmă întreaga avere celor nevoiași.

Laura Pop, muzeograf la Muzeul de Etnografie din Târgu-Mureș, a explicat legătura dintre viața Sfântului Nicolae și darurile care se oferă în 6 decembrie, în special copiilor: „Se pornește de la legendele legate de viața Sfântului Nicolae. Ca orice sfânt, se spune că și Sfântul Nicolae a făcut o serie de minuni de-a lungul vieții, cum ar fi acest dar pe care l-a făcut unor fete sărace cărora le-a aruncat pe geam o pungă cu galbeni ca să se poată căsători, deoarece tatăl lor, neavând din ce trăi, plănuia să le prostitueze. Astfel, ele au avut zestre pentru a se căsători. A căpătat în mentalitataa populară această aură de sfânt protector al orfanilor (Sfântul Nicolae fiind la rândul său orfan de ambii părinți care au murit în urma unei epidemii), al săracilor și al văduvelor. De aici și cadourile care se dau la copii de Sfântul Nicolae, ghetuțele care se pregătesc, dar și nuiaua pentru cei răi. La noi, în Transilvania, de Sfântul Nicolae, în special înainte de perioada comunistă, se constituiau cetele de feciori pentru colindat. Aceștia se adunau o dată pe săptămână la o gazdă, repetau colinzile și pregăteau turca, precum și alte accesorii folosite la colindat. Legenda cu cele trei fete pe care le-a salvat de sărăcie apare mai ales în sudul Transilvaniei și în numeroase icoane pe sticlă, alături de Fecioara Maria cu Iisus Hristos în partea de sus, iar în partea de jos, în lateral, apar fetele și tatăl acestora.“

De asemenea, Sfântul Nicolae este cel mai recurent sfânt în iconografia românească după Sfântul Gheorghe, cel care străpunge cu a sa lance fiorosul balaur.

Ca un fapt interesant, potrivit portalului www.crestinortodox.ro, Sfântul Nicolae a participat la Sinodul I Ecumenic din anul 325, la Niceea, unde a fost combătută învățătura preotului Arie din Alexandria care susținea că Fiul nu este de o ființă cu Tatăl, ci o entitate inferioară acestuia. Potrivit tradiției, Sfântul Nicolae l-a pălmuit pe Arie pentru aceasta, de unde a rămas obiceiul ca, în 5 decembrie, copiilor neascultători sa li se dea o joardă în semn de avertisment.

O altă minune atribuită Sfântului Nicolae datează din timpul călătoriei cu corabia spre Ierusalim. La un moment dat, a izbucnit o furtună puternică ce a panicat întregul echipaj, dar, la rugăciunile Sfântului, vremea s-a îndreptat, iar călătoria a continuat netulburată. De asemenea, Sfântul Nicolae a înviat un corăbier care murise în timpul furtunii, de unde i s-a tras apoi reputația de ocrotiror al marinarilor și al călătorilor.

Moaștele Sfântului Nicolae se găsesc la Bari, în sudul Italiei, unde se organizează în luna mai a fiecărui an un mare eveniment. Cei care nu își pot permite să ajungă la Bari pot merge la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, unde se află mâna dreaptă a Sfântului Nicolae primită, conform unor surse, de către Mihai Viteazul chiar din partea Cardinalului de Bari ca semn de apreciere pentru apărarea creștinătății.

Andrei VORNICU