Home / Altele / INTERVIU. Ana Maria Galea a descoperit în facultate chemarea muzicii: „Eu și jazzul ne-am ales reciproc și nu ne-am trădat niciodată“
Ana Maria Galea (Sursă: www.VitzmanPhotography.com)

INTERVIU. Ana Maria Galea a descoperit în facultate chemarea muzicii: „Eu și jazzul ne-am ales reciproc și nu ne-am trădat niciodată“

Distribuie

Ana Maria Galea este solistă de jazz, compozitoare, profesoară și om de teatru. A debutat muzical în 2007, iar de-atunci duce o neobosită campanie de promovare a muzicii jazz prin acțiuni de voluntariat, emisiuni radio și concerte. Mentorii ei spirituali au fost regretata Anca Parghel, Pedro Negrescu și Mircea Tiberian. Cu ocazia împlinirii unui deceniu de activitate muzicală, Ana Maria Galea a organizat un turneu intitulat „The man I (still) love… after ten years“, susținând concerte în Ploiești, București, Târgu-Mureș și Bistrița.

Cel mai recent eveniment a avut loc la Teatru 74 din Bastionul Măcelarilor unde Ana Maria Galea a cântat alături de Daniel Csikos (pian) și Ciprian Parghel (contrabas). Concertul „Days of wine and roses“ a oferit o experiență de suflet unui public cald, care a rezonat cu mesajele trandafirii ale artistei, îmboldit cu siguranță și de paharul de vin care l-a întâmpinat la intrare.

Reporter: Spuneați că ați început târziu să cântați jazz, la 24 de ani. De ce abia atunci?
Ana Maria Galea: Așa a fost, nu îmi pare rău. Prima data când am conștientizat că doresc să devin cântăreață eram în clasa a șasea, am văzut la Galați „Traviata“ (dacă îmi aduc bine aminte, cânta Violeta doamna Georgeta Pinghireac), am plecat de la spectacol și am simțit nevoia să cânt… mă visam pe scenele lumii… și iată că mi se întâmplă. Drumul bun îl poți găsi oricând, nu contează vârsta.

Foto: Claudiu Boghină

Rep.: De ce-ați abordat jazzul? Sunt și alte genuri prin care considerați că vă puteți exprima?
A.M.G.: Nu știu să îți răspund la întrebarea asta. Ne-am ales reciproc și nu ne-am trădat niciodată, atât timp cât am studiat și am crezut în ceea ce fac… îmi place muzica, iubesc lăutăria autentică, muzica clasică, opera, tangoul. Fără muzică nu cred că aș putea trăi nici măcar o zi. A fost chemare… mama mea este antrenor de gimnastică, la fel cum era și tatăl meu… la sală, la Galați, era un corepetitor, nenea Jancsi, habar nu am cum a ajuns la Galați… cânta jazz la pian. Cred că asta m-a influențat. Apoi, în facultate, m-am trezit într-o noapte și am spus: jazz. Așa a fost. M-au suținut oamenii din jurul meu, unchiul meu, cele două profesoare de canto cu care am lucrat. Am noroc, mi-am ascultat intuiția.

„Sunt fericită când cânt“

Rep.: Cum este experiența de a cânta pentru prima oară în public o melodie?
A.M.G.: E minunat! Am emoții foarte mari, dar în momentul în care începe piesa e ca într-un vis. Tot ce cânt are legătură cu viața mea, cu poveștile pe care le-am trăit sau le-am imaginat. Sunt fericită când cânt, e frumos, riscant și în același timp e o stare de bine care mă face să văd de fiecare dată că viața are sens.

Rep.: În cadrul concertelor, abordați cu precădere jazz standards. Știu că ați compus melodia „Bourbon Street“. Aveți și alte compoziții originale?
A.M.G.: Da, am câteva piese. Pentru aranjamente îi mulțumesc soțului meu, fără de care nu aș fi ceea ce sunt azi. Sunt foarte bucuroasă că anul trecut am avut prima compoziție cumpărată. S-a cântat la Cazinoul din Constanța într-un eveniment organizat de UCIMR și de managerul meu Sebastian Gheorgiu… a fost bine primită. Acela fost și momentul în care am reluat colaborarea cu Ciprian Parghel. A fost o zi pe care nu o voi uita niciodată… Eu scriu emoție, așa cum și cânt.

Rep.: Aveți în plan vreun material discografic?
A.M.G.: Da, dar încă nu este momentul să vorbesc despre asta, spun doar că va fi un disc integral de compoziție și sper să îl editez anul viitor.

Rep.: Sunteți căsătorită cu pianisul Daniel Csikos, care vă este și partener de scenă. În ce măsură conviețuirea cu un muzician vă inspiră în activitatea artistică?
A.M.G.: Mă inspiră sută la sută. Așa cum spuneam mai devreme, eu îi datorez foarte mult lui Daniel pentru ceea ce am devenit. Îi mulțumesc!

www.VitzmanPhotography.com

Rep.: În timpul concertului „Days of wine and roses“ de la Teatru 74 ați menționat că intenționați să realizați un program lunar de concerte de jazz. Ați putea oferi mai multe detalii?
A.M.G.: Da, sunt în negociere cu Asociația Culturală „Teatru 74“ pentru un parteneriat dedicat unei stagiuni de concerte. Sunt convinsă că vom reuși, bineînțeles și cu ajutorul colaboratorilor noștri tradiționali, UCIMR, Cotidianul „Zi de Zi“, „Agenția de Carte“, Radio Tîrgu Mureș, e un vis care se va împlini. Nu vor fi doar concerte de jazz… dar prefer să rămână o surpriză pentru moment.

„Pedagogia a venit ca o completare a vieții mele“

Rep.: Ați absolvit Secția de Actorie a Universității de Artă din Târgu-Mureș, iar în prezent predați Arta actorului la Liceul Vocațional de Artă. Care a fost experiența dumneavoastră cu teatrul de până acum?
A.M.G.: Am jucat în câteva spectacole, am făcut teatru radiofonic… cele mai noi proiecte care se joacă, încă, la Teatrul „Studio” sunt „Menajeria de Sticlă” în regia domnului Radu Olăreanu și „Un om ca oricare”, un text contemporan de foarte bună calitate, în regia domnului Mihai Lungeanu care pentru mine e un inițiat. Am învățat imens în timpul repetițiilor, îi mulțumesc. Îmi place să fiu pe scenă și în calitate de actriță, dar muzica rămâne cea mai mare dragoste a mea. Iar pedagogia a venit ca o completare a vieții mele. Îmi place să predau, sunt pasionată, nu merg la liceu pentru bani, iar acesta cred că este unul dintre motivele pentru care reușesc să fiu inspirată, aproape niciodată când cânt, predau sau fac teatru nu mă gândesc la compensația materială. Îmi place pur și simplu ceea ce fac, și încerc să fiu de folos.

Rep.: Sunteți născută la Galați, dar stabilită la Târgu-Mureș. Cum vă priește Ardealul și orașul nostru? Ați venit tocmai aici pentru studii sau a fost o altă circumstanță de viață?
A.M.G.: Eu sunt moldo-ardeleancă. Tatăl meu e gălățean cu origini bucovinene, iar mama este brașoveancă cu origini mureșene. Am multe rude aici și vin de când sunt copil. Tîrgu-Mureșul este un oraș perfect în ceea ce privește arhitectura, iar faptul că aici locuiesc români, maghiari, evrei, sași și țigani deopotrivă, într-o perfectă armonie, face ca locul să îmi placă și mai mult. Pe de altă parte, uneori regret Bucureștiul, dar știu foarte bine că și aici e nevoie de artă în egală măsură, sunt convinsă că Dumnezeu m-a așezat la Târgu-Mureș cu un scop precis, așa că mă bucur de ce am primit.

Rep.: Care a fost cea mai dificilă experiență cu care v-ați confruntat în cadrul evoluției ca solist vocal de jazz?
A.M.G.: Nu mi se pare nimic greu! Poate că am avut momente dificile, dar am învățat să le uit. E mai bine așa. Oare am îmbătrânit sau am devenit doar mai înțeleaptă? Consider că orice experiență, fie ea plăcută sau dureroasă, e un fel de lecție care te ajută să mergi mai departe și să te schimbi, să înțelegi lumea mai bine.

A consemnat Andrei VORNICU


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Electrica Furnizare menține programul de lucru extins în punctele de prezență ale companiei

Distribuie Din grijă pentru clienții săi, Electrica Furnizare menține programul de lucru extins în punctele …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.