Autostrada Transilvania – Moldova, oful Prinţului Dimitrie Sturdza

Alteţa Sa Prinţul Dimitrie Sturdza ne-a vorbit în interviul trecut despre sport, respectiv despre tenis, fără să ocolească și aspectele social-economice la zi ale României, abordate în interviul care urmează.

Reporter: Ați revenit în România imediat după 1990. Ce vă nemulțumește cel mai tare în momentul de față?

Alteţa Sa Prinţul Dimitrie Sturdza: Am venit în România în 1990, imediat după Revoluție, și drept să spun este că am rămas extrem de decepționat. După mai mult de 25 de ani să nu avem autostrada de la Iași până la Oradea, sau până la Arad. Se poate ca moldovenii să treacă peste munți cu 5 kilometri la oră, să ducă exporturile în afară. Nici măcar până la Constanța nu pot să le ducă, trebuie să treacă pe centura mizerabilă de la București ca să poată merge la Constanța. Pentru a zecea oară spun că aeroport nu avem în Mureș, nici măcar un tren între Sighișoara și Târgu-Mureș, cele mai mari orașe din județ. E de râsul lumii, nici în Uganda, în centrul Africii nu există așa ceva. Pentru noi ar fi incredibil de important să avem o autostradă înspre Sibiu, dar mai este și Moldova cu câteva milioane de locuitori, care nu pot să vină încoace. Merg des în Moldova, știu ce înseamnă să treci munții. Dacă prind un camion în față, pe serpentine, fac ore întregi. Dacă mai este și zăpadă, poate că rămân pe loc. I-am rugat pe toți parlamentarii, de la PSD, PNL, UDMR, de aici din Mureș dar și din Moldova, să se bată pentru autostrada asta. Acum se pare că vor să facă o autostradă de la Iași la Brașov și iarăși Mureșul să rămână pe dinafară? Nu e bine deloc ce se întâmplă.

Rep.: Înainte de 1989 școala românească era destul de bine dezvoltată. Acum ne pleacă și specialiștii..

D.S.: În timpul lui Ceaușescu era una foarte bună, în afară de orele de comunism, școala care se făcea era bună. Uitați-vă la ce medici aveam, arhitecți, ingineri, dar care au plecat cu toții findcă nu au avut ce face aici. Se poate așa ceva într-o țară care trebuie reconstruită?

Rep.: Cum vedeți mediul de afaceri, în special cel al firmelor mici și mijlocii ?

D.S.: Nu totul merge prost în România, și aici mă refer la agricultură, care din punctul meu de vedere merge foarte bine. Dar ce merge foarte prost în țara asta o reprezintă susținerea celor de la putere pentru afacerile mici și mijlocii. Am fost în cursul anului trecut la „Gala Topul Firmelor”, invitat fiind de Camera de Comerț și Industrie Mureș, și am fost impresionat de cât de multe societăți mici și mijlocii sunt în județ. Ei trebuiesc ajutați, nu să le trimiți tot timpul pe cap Garda Financiară, ANAF-ul. Ei merg să vadă dacă nu pot cumva să le găsească o greșeală, nicidecum să-i ajute să plătească impozitele așa cum trebuie. Atunci, toată lumea lucrează cu frică, mereu cu întrebarea: am greșit cu ceva? Nu așa îi încurajezi, mai ales că afacerile străine nu sunt controlate deloc. Toate multinaționalele nu sunt controlate. Vedeți unde se duce lemnul din România, în Austria și la turci. Sunt lucruri care au o influență extrem de negativă.

Rep.: Vă nemulțumește problema pensiilor, mai exact modul cum sunt ele calculate?

D.S.: Există o treabă care e greșită în România, și aici mă refer la pensii. Sunt oameni care primesc 100 de euro pensie pe lună, iar alții care iau 1.000 de euro. Eu, în Elveția, plăteam ca și contribuție la pensie 7.000 de franci pe lună, împreună cu firma, 3.500 de franci eu, 3.500 firma. Am avut și o pensie privată. Acum primesc 2.500 de euro pensie pe lună , dar toată lumea primește aceeași treabă, nu există ca eu să primesc 15.000 din cauză că am plătit o sumă, iar altul care era mai nevoiaș și nu a putut să plătească nu primește nimic și nu are din ce trăi. Sunt complet împotriva inegalităților sociale. Toată lumea să fie cu pensia cam la același nivel, de la nivelul 1 la 2 în cel mai rău caz. În România e nivelul de 1 la 10, 1 la 20, diferențele sunt prea mari. Nu era așa ceva în timpul lui Ceaușescu, toată lumea avea aproximativ aceeași pensie. Eu nu sunt socialist, sunt liberal în gândire, iar în Elveția găsim un capitalism, dar unul bun, nu precum cel din România în care faci afaceri și apoi te ascunzi să nu plătești taxe.

Rep.: Ați fost un apropiat al Casei Regale a României. Cum vedeți situația ei după decesul Regelui Mihai?

D.S.: Nu vreau să mă bag în afacerile Casei Regale, mama și cu tata erau foarte buni prieteni cu Regele Mihai și cu mama sa, Regina Elena, cea care m-a botezat, a fost nașa mea de botez. Îmi pare foarte rău că Principesa Margareta s-a certat cu Nicolae, mai ales că ea nu poate să aibă copii și se pune probleme cine vine după ea. Dacă aș fi în locul dumneaei, l-aș pune pe Nicolae ca și succesorul ei, și apoi s-a terminat cu toată discuția. Aveam o Casă Regală unde Regele Mihai ne-a făcut o foarte mare cinste. La fel și Carol, apoi Ferdinand și Regina Maria, au fost niște regi importanţi ai  României. Îmi pare rău să spun, dar alți oameni așa de importanți pentru România nu au mai existat. Mihai a fost un rege foarte demn, a avut o viață foarte grea, l-am cunoscut bine, a fost un om deosebit. S-a văzut cu ocazia funerariilor respectul pe care l-a avut Armata față de Regele Mihai, organizate de Armată, nu de Guvern, care a dat dovadă de o demnitate extraordinară.

Rep.: 2018 este anul Centenarului Marii Unirii. Actorii prezentului de pe scena politică nu prea se ridică la însemnătatea acestui eveniment…

D.S.: Tot ce pot să spun este că îmi pare extrem de rău.