Veterinarii recomandă stoparea creşterii animalelor brahicefalice

Sunt medic veterinar. Mulți dintre noi suntem împotriva perpetuării raselor de animale brahicefalice, nu pentru că nu le-am iubi sau pentru că le-am vrea răul, ci pentru simplul și raționalul motiv pentru care aceste rase au grave patologii pe care le manifestă pe tot parcursul vieții. E ca și cum ți-ai dori să ai un copil care va avea probleme cardio-respiratorii accentuate, dermatologice, iar reproducţia pe cale naturală fiind practic, imposibilă. Și știi asta încă dinainte de al concepe. Oare nu te-ai gândi de două ori înainte să rămâi gravidă? Oare nu ai vrea să ai un copil sănătos? Atunci de ce ți-ai dori un câine bolnav din naştere? Nu-i condamn pe proprietarii acestor rase, vreau doar să-și pună niște întrebări. Animalele brahicefalice nu au nicio vină, evident, cei care au reușit să le transforme starea fiziologică, naturală, într-una fiziopatologică, cu bună știință, sunt principalii responsabili.

Închipuiți-vă că bulldog-ul francez, spre exemplu, nu se poate înmulți pe cale naturală, doar în laborator fiind posibil acest lucru. Nu poate respira normal niciodată, calitatea vieții fiindu-i astfel diminuată cu mult. Ați manifestat vreodată crize de astm? Știți sentimenul acela când efectiv ți se blochează respirația? Ei bine, aceste exemplare de câini au frecvent trăiri asemănătoare și nu e deloc plăcut. Sunt tare drăgălași și simpatici dacă e să ne raportăm la aspectul fizic, dar în rest, suferă de foarte multe afecțiuni și indiferent de tratamentul pe care îl aplicăm, acestea nu se ameliorează. Ba mai mult, pe măsură ce înaintează în vârstă, se înmulțesc și problemele. În ziua de azi, alimentația umană, cât și cea a animalelor de companie, nu este una tocmai sănătoasă. Poluarea ne afectează direct pe toți, medicina s-a dezvoltat incredibil de tare pentru a ne putea îmbunătăți sănătatea și pentru a ne prelungi speranța de viață, dar cu toate astea, până și cele mai reușite rase de animale nu sunt rezistente la afecțiuni și boli cum erau acum câteva zeci de ani, ce să mai discutăm despre cele care încă de la naștere au predispoziții patologice…

În articolul de astăzi, am ales să vă povestesc despre brahicefalie, o problemă la nivelul capului, rezultată din sudarea prematură a suturilor coronale care cauzează scurtarea diametrului longitudinal al craniului. Sutura coronală este un cartilaj fibros care unește osul frontal cu cele două oase parietale ale craniului. Această deformare este comună pentru oamenii care manifestă Sindromul Down, ca să fac o oarecare analogie, dar și pentru multe dintre rasele de câini, pisici sau iepuri. Craniile brahicefale sunt acelea care au un indice cefalic cu o valoare mai mare de 83, ceea ce înseamnă că au diametrele longitudinal și transversal aproape egale. Anumite rase de câini, precum mopsul, bull-dogul sau shar-pei-ul, au craniile extrem de brahicefale, lucru și mai accentuat în ultimul deceniu. Acest fapt este complet nefiresc și, pe măsură ce s-au dezvoltat și pus în aplicare fel de fel de metode de laborator pentru a accentua această afecțiune, cei implicați în “dezvoltarea genetică” au provocat o mulțime de probleme, deformări și boli.

Ce înseamnă şi cum se manifestă sindromul obstructiv al căilor respiratorii brahicefalice?

Consecințele dorinței de a avea acest prototip de animale cu “nasul turtit” se regăsesc în apariția mai multor afecţiuni, printre care şi a uneia care e comună lor, denumită sindrom obstructiv al căilor respiratorii, sindromul căilor respiratorii brahicefale sau BOAS (brachycephalic obstructive airway syndrome). Acestea au, de cele mai multe ori, o varietate de probleme respiratorii care se suprapun cu altele, cum ar fi nări foarte înguste sau un nas stenotic, ca urmare a unui defect congenital al cartilajului nazal. Aerul nu poate curge lin prin nările înguste, astfel încât creşte efortul respirator şi zgomotul respiraţiei, cele mai frecvente simptome. De asemenea, au țesuturi moi excesive în gură și în gât, ca de exemplu, palatul moale e mult mărit în volum și de o consistență modificată(un „palat moale alungit” se referă la structura moale din partea din spate a cerului gurii -bolta palatină- în spatele palatului dur. La câinii brahicefalici, palatul moale este mai lung decât în ​​mod normal şi se suspendă în partea din “spate” a gâtului. Această situaţie duce la interferenţe cu fluxul de aer principal care curge spre trahee, rezultând dificultăţi în respiraţie.), limba relativ mare ca și suprafață, au tendința de a avea traheea foarte îngustă comparativ cu animalele de aceeași statură și de dimensiuni similare. Spectrul de severitate este larg, dar studiile recente sugerează că mai mult de 50% dintre bull-dogi și aproximativ două treimi din câinii din rasa pug manifestă clinic o respirație modificată (în cele din urmă, fluxul de aer turbulent, care cade în jos spre trahee poate provoca inflamarea ţesutului laringelui. Aceste ţesuturi pot deveni atât de umflate că pot îngusta semnificativ calea principală de curgere a aerului. Fenomenul este cunoscut sub numele de “sindromul de sac laringian răsfrânt”), adesea acceptată ca fiind ceva normal de către proprietari, lucru care este total greșit. În timp ce sforăitul și respirația dificilă sunt văzute ca fiind normale, ele sunt semnele clare ale unei suferințe de tip respirator. Multe dintre aceste animale se prăbușesc efectiv, adoptând o poziție decubitală bruscă sau își revin foarte greu în urma unei solicitări fizice care pentru altele nu are aceste efecte secundare decât la vârste înaintate. Mulți dintre câinii, pisicile sau iepurii care manifestă acest tip de patologie, necesită efectuarea de intervenții chirurgicale multiple pentru a rămâne în viață.

Predispoziţie la atac vascular cerebral

Câinii folosesc una dintre părţile esenţiale ale corpului lor, trufa (nasul), pentru a-şi regla temperatura corporală. Acest lucru este aproape imposibil în cazul raselor brahicefalice, astfel că acestea sunt mult mai predispuse la apariţia atacului vascular cerebral din cauza supraîncălzirii corporale, ceea ce evident că le pune viaţa în pericol. Nu este deloc neobişnuit să vedem video-uri şi poze distribuite pe reţelele sociale , catalogate ca fiind amuzante sau drăgălaşe, cu câini brahicefalici care adorm brusc în poziţie patrupedală sau par că se sufocă în timp ce se joacă, se agită, aleargă sau se bucură excesiv. De fapt, nu este nimic amuzant, acestea s-au adaptat şi au învăţat să-şi regleze mecanismul de somn-veghe şi să adoarmă aşa pentru a-şi putea menţine căile aeriene deschise şi pentru a putea respira. Insuficienţa respiratorie este cu atât mai gravă cu cât animalele sunt supraponderale, obezitatea fiind o problemă enormă pentru toţi, atât animale, cât şi oameni. Dacă nu era de-ajuns, standardul actual al raselor brahicefalice spune că ar trebui ca aceştia “să fie supraponderali mereu”…

Alte aspecte clinice des întâmpinate la aceste specii brahicefalice

Tot din cauza problemelor respiratorii, aceste rase prezintă o patologie semnificativă de ordin stomatologic, dinţii şi obrajii sunt deformaţi, ei întâmpină dificultăţi în a face prehensiunea hranei, pliurile cutanate de la nivelul feţei le provoacă inflamaţii şi infecţii uneori, apărând traumatisme oculare. O altă afecţiune este la nivel gastrointestinal, cauzată presiunii modificate din cavitatea toracică şi cea abdominală din timpul actului respirator, când poate avea loc un reflux gastric sau chiar hernierea unei porţiuni a stomacului în cavitatea toracică. Studiile recente sugerează o creştere alarmantă a bolilor cardio-vasculare a bull-dogilor, cel mai adesea inoperabile.

Problemele respiratorii la pisici pot trece neobservate pentru că atunci când acestea realizează că depun un efort pentru a putea respira, devin sedentare şi comode. Pisicile nu suportă să respire pe gură, iar cele brahicefalice vor manifesta o stare accentuată de depresie dacă sunt forţate să recurgă la acest lucru. În cazul iepurilor cu “nas turtit”, deformările dentare pot fi fatale pentru că dinţii acestor animale cresc pe toată perioada vieţii, iar dacă aceştia nu se îmbină perfect pentru a putea fi periodic tociţi, cresc prea tare, provocând dureri, infecţii gingivale, abcese, chiar şi decesul.

În viziunea medicilor veterinari şi a celor avizaţi din acest domeniu medical, creşterea şi promovarea acestor rase brahicefalice este în mod fundamental greşită din motive evidente de bunăstare şi calitate a vieţii şi ar trebui stopată imediat.

Factorii decizionali politici, precum şi organizaţiile veterinare sunt singurele avizate care pot să facă o schimbare pozitivă în viitorul animalelor de companie.

A consemnat Denisa MORAR