FOTOGALERIE: Artistul plastic Haller József, comemorat la Galeria Art Nouveau

28 februarie 2018

Fundația Academia Kós Károly și Uniunea Artiștilor Plastici din România, Filiala Mureș, au organizat expoziția In Memoriam Haller József a cărei vernisaj a avut loc marți, 27 februarie, ora 17:00 în Galeria Art Nouveau din Palatul Culturii Târgu-Mureș.

Evenimentul a atras un număr foarte mare de participanți, care au venit să aducă un omagiu respectatului artist a cărui activitate s-a legat în principal de Târgu-Mureș, dar care, prin ecourile operei sale plastice și prin expozițiile individuale s-a făcut remarcat la nivel european.

La vernisaj au participat și au luat cuvântul Nagy Miklós Kund (scriitor de artă), Markó Béla (președintele Fundației Academia Kós Károly), Bandi Kati (artist, membru al Uniunii Artiștilor Plastici, filiala Mureș) și curatorul expoziției, Szepessy László.

„Mă bucur că putem fi împreună iarăși și trebuie să mulțumim pentru acest evenoment artistic maestrului Haller József care a plecat dintre noi în urmă cu un an și care este un demn urmaș al artiștilor Renașterii prin multilateralitatea sa și prin valoarea artei” a declarat Nagy Miklós Kund.

O carieră impresionantă

Haller József s-a născut în 24 ianuarie 1935, la Satu Mare. A absolvit pictura la Liceul de Artă din Cluj și își continuă studiile la specialitatea sculptură la Institutul de Arte Plastice Ion Andreescu, pe care le finalizează în 1959. În același an își începe caruera ca scenograf la Teatrul de păpuși din Târgu-Mureș (în prezent, Teatrul pentru Copii și Tineret Ariel), unde lucrează timp de 40 de ani până la pensionare, în 1999. În 1968 devine membru în Uniunea Artiștilor Plastici din România. În 1970 realizează prima expoziție personală la Târgu-Mureș și trece la grafică. În 1986 își dezvoltă o tehnică personală de pictură în ulei și începe un serial de aproximativ 4000 de lucrări. A avut numeroase expoziții naționale și internaționale. În 1995 i se acordă Diploma de Onoare a Ministerului Culturii din România; în 2004 este distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de „Cavaler” al Ministerului Culturii din România, iar în 2004 a primit Premiul special pentru întreaga activitatea în arta animației. S-a stins din viață în 2 martie 2017, la Târgu-Mureș.

„Colegul nostru Haller József din păcate nu mai este printre noi, dar va rămâne un exemplu pentru colegii lui, care l-au stimat mult pentru conduita lui umană, dar și pentru calitățile lui artistice. El a fost artistul care a reușit să corespundă celor mai exigente criterii profesionale, dar în același timp a găsit calea și către consumatorii de artă neprofesioniști” a subilinat Bandi Kati.

Actorul Bogdán Zsolt a avut un scurt, dar rezonant recital poetic, iar Székely Levente (vioară), Fülöp Orsolya (vioară) și Móriczi Miklós (pian) au oferit și o dimensiune muzicală evenimentului, încălzind audiența cu o interpretare pasionată.

În linia artei adevărate

„Haller este fără îndoială unul dintre cei mai universali artiști ai desenului, cu o cultură renascentistă, generos dotat cu sensibilitățile specifice sfârșitului de secol 20. Expresia lui plastică se aseamănă cu emanciparea și patima apocaliptică pentru desen a lui Szalay Lajos și Szász Endre. Haller însăilează, din fire smulse din mari adâncuri și duse foarte sus, pe compozițiile sale, chipuri care te îndeamnă la reflecție fie și numai prin performanța meșteșugărească pe care o înglobează în sine” afirmă Banner Zoltán în interiorul caietului-invitație a expoziției.

Tot acolo este preluat și un fragment din textul „Discuție cu mine însumi”, pe care Haller József l-a publicat în revista Látó în 1994, și care definește crezul profesional al artistului: „Dau mare preț pe calitatea liniei. Ea trebuie să conțină tot ceea ce marii desenatori ai secolului al XX-lea au creat, dar eu nu doresc să renunț la eleganța liniei, păstrez o frumusețe clasică, armonie mediterană, proporționalitate. Pe lângă actualitate, o perenitate, o atemporalitate, ceea ce este valabil de la pictura rupestră până la zilele noastre. Normal, nu am predefinit niciodată acest lucru, doar am descoperit, ulterior, retrospectiv, analizându-mă.”