Teatrul Național Târgu-Mureș anunță o coproducție cu Teatrul Național din Chișinău!

Compania „Tompa Miklós“ a Teatrului Național Târgu-Mureș aniversează anul acesta 72 de ani de la înființare. Cu această ocazie, Compania a organizat în perioada 9-14 martie o microstagiune denumită Showkeys, în cadrul căreia Compania și-a prezentat atât premierele recente, cât și producțiile cheie ale ultimilor ani.

La eveniment au putut fi vizionate opt producții ale Companiei „Tompa Miklós“: „Beție“ („Részegek“) de Ivan Viripajev, regia Radu Afrim; „Frumos“ („Szép“) de Jon Fosse, regia Adi Iclenzan; „Hedda Gabler“ de Henrik Ibsen, regia Attila Keresztes; „Ia uite cine s-a întors!“ („Nézd, ki van itt!“), după romanul lui Timur Vermes, regia Theodor Cristian Popescu; „Macbeth“ de William Shakespeare, regia Attila Keresztes; „Tihna“ („A Nyugalom“) de Attila Bartis, regia Radu Afrim; „Pescărușul“ („Sirály“) de A.P. Cehov, regia Attila Keresztes, și Floriile unui geambaș“ („Egy lócsiszár virágvasárnapja“) de András Sütő, regia Aba Sebestyén.

Spectacolele au fost însoțite de forumuri profesionale și discuții tip „masă rotundă“. Duminică, 11 martie, la ora 11:00 au avut loc discuții despre Teatrul Național Târgu-Mureș la care au participat Gáspárik Attila (Director general al Teatrului Național Târgu-Mureș), Keresztes Attila (Director artistic al Companiei „Tompa Miklós“) și Nicu Mihoc (Director artistic al Companiei „Liviu Rebreanu“).

Decizii comune, prin empatie

Gáspárik Attila a precizat că direcția de conducere a instituției pe care o reprezintă este una prin excelență democratică: „Deciziile noastre sunt niște decizii comune. Nu vreau să fiu eu singurul om care decide în domenii artistice. Am doi colegi, doi artiști, doi creatori, după experiența mea și părerea mea, absolut extraordinari, cu viziuni fantastice și cu empatie foarte mare. Eu cred că în artă, fără empatie nu se poate. În general, în societatea noastră de astăzi, empatia lipsește. De multe ori simt lipsa de empatie și în critici. Nu se gândește cel care scrie despre noi sau despre munca artiștilor prin ce au trecut ei să ajungă la această formă. Deciziile se iau în comun după foarte multe discuții aprinse și aceste discuții sunt de fapt dialoguri cu criterii estetice. În fiecare zi ne concentrăm asupra problemei de bază care ne preocupă de 7-8 ani, de când suntem aici: de ce facem noi teatru? De ce facem teatru aici și de ce noi? Publicul nostru face parte din oraș și nu îl putem schimba, deci noi trebuie să ne schimbăm și să ne adaptăm. Tot ceea ce vedeți pe scenă e finalul acestei colaborări între noi.“

Nicu Mihoc a afirmat că preluarea postului lăsat vacant de Alina Nelega l-a pus într-o situație fericită, întrucât directoratul artistic al acesteia a fost unul eficient și a avut rezultate excelente: „Avem o creștere foarte mare de public la secția română. Sunt spectacole pe care le jucam de 6-7 ani, cu 500 de oameni în sală, ceea ce acum 8 ani era de nevisat la Târgu-Mureș. Se întâmplă la nivelul comunității noastre un lucru foarte bun, cred că și politicienii ar trebui să preia de la noi, de la artiști, faptul că la compania română se joacă pentru târgumureșeni, nu pentru români, astfel încât avem 25-27% public maghiar la spectacolele românești. Și asta nu doar datorită supratitrărilor. Până în 1990, în acest oraș toată lumea știa ambele limbi. Dar a venit politicul care, în loc să aducă a treia limbă în comunitate, limba încrederii, a venit cu soluții care de care mai „hazoase“. Nici măcar nu le poți spune pe scenă, că n-au umor.“ Actualul Director artistic al Companiei „Liviu Rebreanu“ a adăugat că vrea să aducă regizori valoroși, care să mențină nivelul repertorial ridicat, și chiar să-i confere plus valoare: „Încercăm să aducem artiști importanți, de la Claudiu Goga, Bobi Pricop, Cristi Juncu, Sorin Militaru și Theodor Cristian Popescu la Keresztes Attila.“

Romulus Guga, mai reprezentativ pentru oraș decât Rebreanu

De asemenea, Nicu Mihoc intenționează să încheie o colaborare inedită cu Republica Moldova: „Într-o lună încercăm să stabilim să facem prima coproducție Teatrul Național Târgu-Mureș – Teatrul Național „Mihai Eminescu“ din Chișinău. Asta în măsura în care găsim la minister disponibilitate, pentru că eu nu cred că trebuie să facem naționalisme de doi bani. Trebuie să facem ceva important, cum ar fi o legătură cu Teatrul Național din Chișinău, și asta să și dureze. Fac o propunere celor de la UNITER: la Chișinău se joacă în limba română și aș dori ca UNITER să vadă și spectacolele de-acolo, fiindcă sunt foarte interesante, și să le premieze. Dacă tot vorbim de 100 de ani de România, haideți să pornim de la zona culturală.“

Nicu Mihoc crede și că factorul de decizie ar trebui să fie comunitatea, care să propună inclusiv numele companiei românești a Teatrului Național Târgu-Mureș: „Nu am nimic cu Liviu Rebreanu, dar cred că reprezentativ pentru spațiul nostru de aici este Romulus Guga. Așa voi crede tot timpul. Dar e o hotărâre pe care au luat-o alții. Eu cred că în comunitatea noastră, noi trebuie să luăm hotărârile. Întotdeauna lucrurile proaste vin de sus în jos. Orice pleacă de jos în sus înseamnă că acolo e o necesitate, o nevoie.“

Andrei VORNICU