Share
Home / Invatamant / Briena Stoica (“Papiu”), profesor MERITO 2018

Briena Stoica (“Papiu”), profesor MERITO 2018

Briena Stoica are 37 de ani și vorbește la fel de repede pe cât face lucrurile să se întâmple. Uneori trage aer în piept și se întreabă dacă nu cumva e prea mult, ca apoi să continue, cu și mai multă forță.

E profesoară de engleză la Colegiul Național „Alexandru Papiu Ilarian”, din Târgu Mureș – unde a absolvit și ea liceul, astfel că unii dintre colegi i-au fost, odată, profesori. A fost singura din generația ei care și-a ales pentru BAC literatura universală, pentru că asta o pasiona. A făcut Litere, specializarea Engleză-Română, la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, nu pentru că ar fi vrut neapărat să devină profesoară, ci pentru că voia o facultate care s-o lase să citească mult. A întâlnit niște profesori speciali, de la care a învățat critică literară engleză, și a continuat cu un masterat tot la Sibiu, în studii culturale britanice și americane și o disertație despre scrierea postmodernă și realistă despre Holocaust.

La Papiu a venit în 2004, după un an de predat la două școli generale. S-a titularizat în 2005 și a luat a doua notă pe județ, din peste 130 de candidați.

Încă de la începutul carierei a fost avidă să îmbogățească viața elevilor prin orice metodă. De exemplu, printr-o întâmplare, a aflat de organizația olandeză Atlantic Bridge, cu care a reușit să ducă 13 elevi de liceu două săptămâni în Olanda. Nu la școală, ci pur și simplu ca să vadă cum trăiesc tinerii de vârsta lor, ce valori și interese au, ce mănâncă și pe ce cheltuiesc banii. A ales copii din familii mai modeste, care nu ieșiseră niciodată din țară – nici măcar nu conta câtă engleză știau.

Curând și-a dat seama că i-ar trebuit 12 ani ca să ajungă la gradul I și la un salariu cât de cât decent – în primii ani, câștiga 1.100 de lei. Dar un doctorat ar fi grăbit procesul. Așa că, între 2007 și 2012, a făcut doi copii și un doctorat (câștigase o bursă POSDRU care i-a permis să își scrie teza de acasă). În 2012 s-a dus și la un stagiu de trei luni la Universitatea din Northampton, Marea Britanie.

S-a întors la catedră în ianuarie 2013 și a găsit cu totul alți copii. Lăsase „niște obrăznicuți” pe care se lupta să îi țină în frâu, și a găsit niște elevi care stăteau cu pixul în mână, atenți să vadă dacă are ceva interesant de spus.

„Nu erau dispuși să investească în ceva ce nu ar fi meritat”, spune Stoica. A primit și dirigenție la o clasă de a VIII-a, fix înainte de examenul de final, cu consiliere pentru liceu, ședințe cu părinții, lacune la engleză și tot tacâmul. Și acum i se pare mai greu să predea la gimnaziu decât la liceu.

Întregul an a fost ca un test. În toamnă, a preluat dirigenția unei clase de a IX-a, cu copii extraordinar de deștepți, care veneau cu cunoștințe peste nivelul vârstei, datorită meditațiilor. Au pus presiune pe ea, așteptau mereu ceva nou, ceva în plus. „Au scos untul din mine”, spune Stoica. „Dacă ei dau, tu nu poți să nu le dai.”

Este obligația pe care a simțit-o întotdeauna: să fie mereu la înălțime, să-și împingă limitele ei și ale elevilor. „Dacă aș merge după manual, aș muri de plictiseală și eu, și ei.”

Mereu pregătește fișe de lucru din mai multe manuale, le aduce conferințe TED sau tot felul de alte resurse găsite pe net. De pildă, un discurs al fostului premier britanic David Cameron, despre șanse egale în viață, pe care l-a văzut pe Facebook. A selectat un fragment pentru clasa a XI-a, le-a dat și transcrierea de patru pagini și au lucrat pe el vreo trei ore bune. De la vocabular – evidențiind expresii care rafinează limbajul, precum dreadful material povertyoutdated thinking –, la stilistica și sintaxa frazei, până la exerciții de ascultare și oratorie: construcția argumentației, pauzele în vorbire, intonație.

Predarea vine din două părți, spune Stoica și se bucură că mereu are și ea de învățat de la copii. Orele ei sunt ocazii ca elevii care au și alte activități, pe lângă școală, să și le susțină în fața colegilor. A avut eleve de-a XI-a implicate într-un proiect cu organizația studențească AIESEC despre priorități în învățare, altele care promovau cititul în comunitate.

E conștientă că are norocul să lucreze cu copii bine pregătiți și și-a asumat misiunea de a-i duce la nivelul următor, chiar dacă sistemul formal nu o cere. Stoica e și examinator național Cambridge, din 2014, și își îndeamnă elevii să obțină certificatul de limbă. Îi pregătește gratuit, atât prin modul în care predă (face teste după formatul Cambridge, îi învață încă dintr-a IX-a să construiască un discurs ca pentru proba de Speaking, insistă pe exerciții de Reading), cât și după ore.

„Când sunt de B2, eu le zic că pot C1. Când sunt de C1, le zic că pot C2.” (A, B, C sunt niveluri de referință care măsoară stăpânirea limbii în Europa, iar C2 este cel mai înalt). „Vreau să le ofer șansa asta, mi se pare o datorie morală.”

Ca să obțină pasiune pentru învățare din partea tuturor, și-a dat seama că „trebuie să îi prindă” mai întâi pe cei mai buni. Dacă ei sunt implicați și nu stau pe telefon, și cei mai slăbuți vor vrea să participe; dacă pierde nucleul, și cei de pe margine vor deveni dezinteresați. Le oferă feedback consistent pentru orice notă, fiindcă a realizat ce important e pentru toți să se simtă citiți și ascultați.

Îi place când elevii ei dezbat, înțeleg câte o ironie sau îi spun: „Teacher, asta o știu de la dumneavoastră”. Crede că datoria ei e să scoată ce e mai bun din ei și e convinsă că mulți au aptitudini de care nu sunt conștienți, așa că îi provoacă. Să scrie, să meargă la concursuri, să dea testele de limbă. „Surprinderea lor, când văd că pot, e cea mai mare bucurie a mea.”

Ca parte din această misiune, în 2007 a introdus un curs opțional de debate. Veneau și elevi din alte clase, atât de îndrăgit era, dar a apucat să-l țină doar două luni, fiindcă a intrat în concediu de maternitate. Cinci ani nu l-a continuat nimeni. Când s-a întors, două eleve au intrat peste ea la clasă și au rugat-o să le însoțească la concursul Tinerii dezbat, organizat de ARDOR. Ca să se pregătească, Stoica a făcut un curs de trei zile din care n-a înțeles mare lucru, dar i-a plăcut și s-a pus pe învățat.

A format o echipă de trei elevi, dintre care doi sunt acum studenți la Drept, și, după doar două luni, au câștigat etapa regională. La fel, anul următor. Apoi, a învățat și să arbitreze competițiile, devenind unul dintre cei mai bine cotați arbitri.

Așa s-a înființat clubul de debate al colegiului – primul din oraș –, dar Stoica simțea că nu e suficient. Ca să-și mențină elevii motivați, a avut ideea unui concurs orășenesc de dezbateri în engleză, Agree to disagree. Au venit și elevi din alte licee și, ulterior, și din Sibiu, după ce Stoica și-a convins o fostă colegă de la Colegiul „Gheorghe Lazăr” să înființeze un club acolo. În 2018, competiția a ajuns la a cincea ediție, iar copiii i-au promis că o vor continua și fără ea.

Debate-ul este un câștig extraordinar ca metodă educațională, consideră Stoica, pentru că dezvoltă gândirea critică și îi învață pe copii să se documenteze singuri, într-un sistem care, altfel, le servește doar informații gata mestecate. De fapt, și-ar dori ca profesorii să aibă mai multă libertate în a alege cum predau și să fie creditați cu mai multă încredere că știu ce fac. Și și-ar mai dori un sistem eficient de comunicare între profesori, prin care să facă schimb de resurse educaționale și să învețe unii de la alții. „Sunt convinsă că mai sunt și alte profe de engleză care muncesc la fel de mult ca mine.”

Acum, Stoica e din nou într-un fel de pauză. În mai, anul trecut, a intrat în concediu de maternitate cu al treilea copil, un băiețel de opt luni, și preconizează că se va întoarce la clasă în primăvara lui 2019. Se întreabă dacă va face la fel de multe. A numărat și și-a dat seama că mai mult de jumătate dintre weekenduri le  petrecea la școală, cu vreun concurs sau vreo olimpiadă. Ani la rândul a simțit că își vede copiii numai în vacanțe. Chiar și așa, spune că nu face nimic extraordinar, ci își face doar meseria bine.

„Când mă întorc trebuie să-mi găsesc un echilibru ca să rămân un profesor sănătos până la pensie”, spune ea. „Am responsabilitatea să fiu bună și foarte bună pentru că ei sunt buni și foarte buni.”

 

Text: Sorana STĂNESCU (www.proiectulmerito.ro)

Foto: Doria DRĂGUŞIN

 

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regurile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

Tîrgu Mureș. Noutăți despre împrumuturi, la CAR CFR.

Casa de Ajutor Reciproc Progresul CFR anunță că poate acorda rapid credite cu dobândă fixă …

Share
Share