Share
Home / Sport / Totul pentru sport. Pe gazon, în sală, sau în bazin

Totul pentru sport. Pe gazon, în sală, sau în bazin

Una dintre familiile care au trăit prin și pentru sport este cea a fostului fotbalist Fazakas Árpád. El a făcut parte din generația considerată pe bună dreptate „de aur” a fostei ASA Târgu-Mureș, cea care disputa în anii ’70 o finală în Cupa Balcanică, mai exact în 1974, urmată de trei participări consecutive în Cupa UEFA. ASA-ul acelor ani a ocupat de două ori locul 4 în Divizia A, o dată locul 3 și în 1975 a fost vicecampioană. Declinul a venit după ediția 1978-79, când echipa era la sfârșitul anului „campioană de toamnă”, a fost lider timp de 14 etape, dar li s-a „impus” cedarea unor jocuri, fapt care a dus la o „ruptură” a relațiilor dintre jucătorii care nu acceptau această situație, care își doreau titlul, unul meritat după parcursul ultimilor ani. Despre acest aspect, atât Fazakas, cât și Bölöni, Hajnal sau Ispir evită încă să vorbească. Motivele le cunoaștem, oamenii implicați în acele mișcări „de culise”.

Să revenim totuși la familia lui Fazakas, extrema dreaptă care încânta prin driblingurile sale derutante, când își pasa mingea de la un picior la celălalt (i se putea da numele său acelor execuții). El a fost convocat la lotul României de trei ori și a mai făcut parte o dată și din cel de tineret. A debutat la Chimica Târnăveni, unde a jucat în liga secundă între 1967 și 1969, când s-a transferat la ASA, cu care a înregistrat 291 de prezențe în Divizia A, în jur de câte 50 în ligile a doua și chiar a treia spre finalul carierei de jucător. A antrenat apoi echipe din județ, cum au fost cele din Iernut, cu care a ajuns în „16-imile” Cupei României, sau Înfrățirea Valea Izvoarelor, cu care s-a „bătut” la titlu în Liga IV, dar a fost o perioadă și directorul Liceului cu Program Sportiv din Târgu-Mureș.

 

Chiar dacă intri la apă, sângele apă nu se face

El a avut alături tot o sportivă. Soția Alice, fostă jucătoare de baschet la CS Mureșul. „Orientarea copiilor spre sport nu e greu de realizat dintr-o familie de sportivi. S-au dus dealtfel singuri și i-am lăsat să aleagă ceea ce le place, eu doar i-am sprijinit cât am putut”, dezvăluie fostul fotbalist. Împreună cu Alice a crescut două fete, Andrea și Éva. A doua a practicat gimnastica ritmică și a renunțat la sport în urma unei accidentări, dar nu rămâne nici ea departe de arenele sportive. Fiul său, Tamás, în vârstă de 15 ani joacă fotbal la LPS, unde a ajuns în urma unei selecții, după ce practicase polo. Andrea a ales natația și este în prezent antrenoare. Nu a avut un palmares impresionant în tinerețe, cu două medalii de argint și patru de bronz la junioare, dar este un exemplu de longevitate, devenind campioană națională la veterani. „Orientarea noastră spre sport nu cred că a fost dificilă într-o familie unde părinții erau sortivi de performanță. N-am fost forțați să mergem la sport, ne-am dus singuri și am avut ocazia să ne alegem sportul pe care ni-l dorim. Eu m-am dus la un curs pentru a învăța să înot și acolo am rămas. Tata a fost mereu alături de noi și îmi pare rău că nu l-am văzut jucând fotbal doar la meciul de retragere. Acum am nouă ani de antrenorat și pot spune că acesta a fost unul din visele mele din tinerețe, deci un vis împlinit”, se destăinuie Andrea.

„A intrat de bună voie la apă”

Szeghalmi Andrea, după numele soțului, László, atlet la veterani la rândul său, are o fiică, Krisztina. Dacă verișorul a renunțat la polo, ea continuă pe acest drum. Este elevă în clasa a XII-a la Liceul cu Program Sportiv „Szász Aldalbert” din Târgu-Mureș, componentă a reprezentativei României de polo și a clubului Steaua București, unde s-a transferta recent de la CS Torpi Târgu-Mureș. Este jucătoarea despre care se poate spune că „a scris istorie” în polul românesc, fiind autoarea primului gol al Naționalei, într-un meci amical disputat în bazinul de la Târgu-Mureș contra Slovaciei (câștigat cu 9-8). A ajuns să practice polo după ce mergea împreună cu mama ei la antrenamentele de înot. A intrat de bună voie la apă, la propriu, dar a atras-o mai degrabă poloul deoarece îl considera mai dinamic. „Pentru acest an primul obiectiv este Bacalureatul, după care vine turneul de calificare pentru Europene, în Spania, la Madeira. Faptul că am ajuns la Steaua pot spune că era un vis al bunicului, care ne povestea că în anii buni ai ASA-ului își dorea să ajungă acolo, dar a refuzat oferta de două ori”, povestește poloista mureșeană.

O familie exemplu, cum putem găsi multe, dedicată trup și suflet sportului, pe uscat, sau în apă în cazul acesteia.

În foto, „ședință” în familie, alături de fiica antrenoare și nepoata poloistă, înaintea antrenamentelor.

 

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regurile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

Careu european la Mondiale

Ultimele favorite din America de Sud au fost eliminate în faza „sferturilor” din cadrul turneului …

Share
Share