Home / Sanatate / Adelin Petrişor a povestit studenţilor de la UMF viaţa de război şi cum se moare în Afganistan, Irak, Liban…

Adelin Petrişor a povestit studenţilor de la UMF viaţa de război şi cum se moare în Afganistan, Irak, Liban…

Distribuie

Pentru mulţi dintre noi, lumea e minunată, confortabilă şi plină de avantaje; dar în acelaşi timp mai complicată şi uneori, descurajantă. Ne confruntăm cu riscuri pe care nu le putem analiza prea uşor. Ieri seară, la Universitatea de Medicină şi Farmacie (UMF) din Târgu Mureş, l-am ascultat pe jurnalistul Adelin Petrişor povestindu-şi o parte din trăirile avute în timpul petrecut alături de militari, în războaiele din Afganistan, Irak, Libia, Liban, Egipt, Algeria, Albania etc. Am primit încă o dată dovada că “viaţa bate filmul”: teatrele de operaţiuni sunt zone desprinse parcă dintr-o altă existenţă, unde sângele şi moartea sunt omniprezente, siguranţa la care ne raportăm în mod normal îşi schimbă definiţia instant când, de nicăieri, bombele puse pe şosele explodează lângă sau sub tine şi “oamenii care apasă pe trăgaci te întreabă cine eşti abia după ce glonţul îţi intră în corp”, relatează Adelin Petrişor, care a trăit cot la cot cu militarii, pe timp de război. Am urmărit două reportaje realizate de cunoscutul jurnalist în care, pe lângă realitatea deloc plăcută cu care se confruntă non stop soldaţii trimişi pe front, am remarcat rapiditatea şi eficacitatea medicilor militari în salvarea răniţilor norocoşi, fie ei soldaţi sau terorişti, deşi cei mai mulţi ajung semi-morţi în spitalele militare. E o lume ameţitoare, plină de pericole reale, incomparabilă cu viaţa pe care o trăim noi, în România de astăzi, în care cea mai importantă grijă a majorităţii e să avem bateria încărcată la I-phone, Wi-Fi peste tot şi freza aranjată.

“Adelin Petrişor nu are nevoie de alte introduceri, îl cunoaşteţi foarte bine, mai mult de pe sticlă, dar poate ştiţi că se află pentru a doua oară la UMF Târgu Mureş. Când vii prima dată poate fi o întâmplare, când vii a doua oară se leagă ceva, iar dacă vii şi a treia oară se creează o tradiţie. Adelin Petrişor este un om de televiziune, un om de acţiune în egală măsură, are o carieră de 22 de ani în mass-media. A trecut pe la cele mai importante posturi de televiziune din România şi cred că s-a plictisit destul de unele şi de altele, în sensul bun al cuvântului pentru că această frământare interioară e specifică oamenilor căutători şi inteligenţi, fapt ce stă la baza a ceea ce a făcut până acum şi ce va face mai departe. Adelin a avut contact şi cu războiul, dar şi cu pacea; şi cu oamenii simpli, şi cu oamenii importanţi; a avut şansa şi ghinionul, în acelaşi timp, de a fi în mijlocul unor evenimente de conflict şi iată că a supravieţuit. A avut interacţiuni cu personaje nu întotdeauna comode, cu siguranţă persoane care au influenţat anumite zone geografice ale lumii; nu i-a fost de-ajuns să rămână pe pământ, s-a aventurat şi în cer, în avioane militare, trăind şi simţind senzaţii care nu prea pot fi explicate”, a transmis prof. dr. Leonard Azamfieri, rectorul UMF Târgu Mureş, în deschiderea conferinţei.

O fracţiune din carnajul oripilant al războiului sirian, câteva minute din medicina de urgenţă practicată “magna cum laude” în spitalele americane din Irak, Israel, Afganistan, în care sunt trataţi inclusiv militarii români, am vizualizat, împreună cu studenţii şi cadrele didactice ale UMF, în cele două reportaje realizate de Adelin Petrişor în 2007 şi 2008, în Irak şi Afganistan.

“E destul de ciudat pentru mine, am fost la Cluj, Iaşi, Sibiu, la marile universităţi, însă de obicei mă întâlnesc cu viitori jurnalişti, cu oameni de la ştiinţe politice, filosofie…când aud că eu, un jurnalist, trebuie să vorbesc cu medici, mă gândesc ce pot să le spun: am o plagă în mâna stângă de 40 de cm, cu 17 şuruburi mari, am avut o fractură cominutivă în treimea inferioară a humerusului. Cam asta ştiu despre medicină, ce am şi păţit. Medicina de război, pentru cine vrea să facă medicină de urgenţă, e o necesitate. N-am văzut atât de multe traume ca în război, poate am mai văzut în 2002 când eram corespondent permanent al TVR-ului în Israel, Cisiordania şi Gaza, acela fiind cel mai sângeros an, cu foarte multe atacuri sinucigaşe. Am văzut ce înseamnă medicina de urgenţă în Israel, dar şi în Irak sau Afganistan. Am asistat la toate acţiunile americanilor din timpul războaielor, le-am cunscut îndeaproape infrastructura şi logistica, net superioare nouă, evident; mă refer aici şi la infrastructura legată de primul ajutor: de la sanitarul dintr-un pluton şi până la un spital de rol 4, adică cel mai performant. Am văzut spitale care arată mult mai bine decât unele spitale din România. Am adus astăzi două reportaje, din 2007, respectiv 2008, când era mult mai multă activitate în spitale. În 2007, în Irak, a fost, probabil, cel mai sângeros an, la fel în 2008, în Afganistan. Am fost din nou în Afganistan, în 2016, am văzut cel mai mare spital din baza din Kandahar, unde avem şi noi vreo 600 de oameni, activitatea fiind ca la o policlinică. Lucrurile au scăzut în intensitate în Afganistan după ce preşedintele american Obama a luat premiul Nobel pentru pace înainte să facă ceva pentru pace şi s-a simţit obligat, a retras mulţi dintre soldaţii de acolo. Acum situaţia s-a deteriorat, sunt zone scăpate de sub control, mai ales în sud”, povesteşte plin de patos jurnalistul român, iar discuţia devine una interactivă, studenţii fiind uimiţi de trăirile acestuia şi totodată, curioşi să asculte situaţiile limită peste care a trecut cu bine de fiecare dată.

“Îţi dai seama de realitatea din teren după numărul de elicoptere Blackhawk veneau şi aduceau răniţi în spitalele din Afganistan, de exemplu. N-ai cum să nu fi impresionat de eforturile militarilor americani. Am văzut în Bagram cum două elicoptere Blackhawk şi două Apaş au zburat vreo trei ore până la graniţa cu Pakistanul ca să recupereze un câine rănit al unor militari francezi care călcase pe o mină şi fusese accidentat grav. L-au adus la spitalul veterinar din Bagram şi l-au tratat. Am văzut în România oameni care au murit şi s-au făcut eforturi mult mai puţine pentru salvarea lor, paradoxal”, relatează Adelin şi încă se întreabă dacă ar trebui să fie uimit de performanţele americanilor sau să plângă pentru ce nu suntem noi în stare să realizăm din punct de vedere medical.

“De la oamenii care îţi acordă primul ajutor mă aşteptam să aibă studii superioare, dar nu, sunt nişte soldaţi de 18-20 de ani, cu pregătire medie, care ştiu să facă diferenţa dintre viaţă şi moarte, un fel de sanitarii pricepuţi, cei mai importanţi atunci când cineva e prins într-un schimb de focuri, ajutorul lor e vital pentru victime”, transmite Adelin şi toată lumea din sală urmăreşte cu atenţie materialul video din Irak – https://www.youtube.com/watch?v=z08opvu7QLg

Unul dintre reportajele de suflet ale lui Adelin Petrişor este cel care a dezvăluit prezența Forțelor Speciale în Afganistan. Comandantul comandoului românesc era cpt. Tiberius Petre. La câteva luni după acest reportaj, ofițerul a fost ucis într-o misiune de capturare a unor lideri talibani:  “Curajul înseamnă să te lupţi cu frica. Mi-a fost frică de foarte multe ori. Cine spune că nu i-a fost frică, bravează. Frica te ţine în viaţă. Îţi spune când să te opreşti. În următorul reportaj puteţi vedea clar pericolele cu care se confruntă soldaţii zi de zi în teatrele de operaţiuni”. – aici puteţi vizualiza reportajul https://www.youtube.com/watch?v=4morG_H2exw

Conferința a fost organizată de UMF Târgu Mureș și Media All Prest, având susținerea Happy Campus, ThreePharm, Valea Izvoarelor – Rezidență pentru vârstnici, Pharmics și Ultratest.                     

A consemnat Denisa MORAR

FOTO: Andrei Vornicu


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Premiul I pentru Școala Gimnazială Ioan Vlăduțiu din Luduș

Distribuie Trupa de teatru a Școlii Gimnaziale Ioan Vlăduțiu, “Les amis de la scène”, coordonată …

1 comentariu

  1. Un papagal….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.