Pastorala de Paşti a PS Alexandru

Alexandru,
Din mila lui Dumnezeu și grație Sfântului Scaun Apostolic al Romei,
Episcop român unit, greco-catolic,
al Eparhiei de LUGOJ

Onoratului cler
şi iubitului popor credincios
har, binecuvântare și mântuire de la Dumnezeu-Tatăl
şi de la Domnul nostru Isus Cristos

„Îngerul a strigat celei pline de har:
Curată Fecioară bucură-te ! Şi iară zic: bucură-te,
că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt
şi pe morţi i-a ridicat. Popoare, veseliţi-vă !”
(Din Catavasiile învierii)

Cristos a înviat!

Ziua învierii Domnului ne conferă bucuria învingerii binelui asupra răului. Adevărul a învins minciuna. Nevinovăţia a învins păcatul. Durerea s-a schimbat în bucurie. Bunătatea a învins răutatea. Învierea a învins moartea.

S-a bucurat diavolul când pe strămoşii noştri i-a înşelat la păcat, crezând că prin păcatul strămoşesc tot neamul omenesc i-a căzut pradă şi că nu este o putere mai mare care să-1 scoată din ghearele lui. Dar s-a înşelat amarnic, pentru că Fiul lui Dumnezeu S-a coborât pe pământ anume, ca să zdrobească puterea diavolului.

Bucurie diavolească au avut unii oameni când în Vinerea mare au răstignit pe Cruce pe Fiul lui Dumnezeu. În nebuneasca lor trufie, aceştia strigau lui Isus cel răstignit: „De eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!” (Matei 27,40). De pe cruce, este adevărat, El nu S-a coborât, El a dorit să moară pe Cruce, dar o minune mai mare decât aceasta s-a întâmplat: a treia zi, Isus a înviat din morți!

Tot misterioasă a fost şi moartea Lui, căci soarele s-a întunecat, pământul s-a cutremurat, mormintele s-au deschis şi mai mulţi morţi au înviat. Acestea văzându-le sutaşul păgân, a spus: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost acesta!” (Matei 27,54).

Învierea lui Cristos este minunea minunilor. Prin Învierea Sa, Isus a dovedit mai presus de orice îndoială că este Dumnezeu adevărat, Domnul cerului şi al pământului.

Iubiţii mei fii sufleteşti,

Îndată după luarea de pe Cruce Isus Cristos a fost înmormântat. Arhiereii și fariseii s-au adunat la Pilat zicând: „Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul Acela a spus, fiind încă în viaţă: După trei zile Mă voi scula. Deci, porunceşte ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină şi să-L fure şi să spună poporului: S-a sculat din morţi. Şi va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea dintâi. Pilat le-a zis: Aveţi strajă; mergeţi şi întăriţi cum ştiţi. Iar ei, ducându-se, au întărit mormântul cu strajă, pecetluind piatra” (Matei 27,63-66).

Întorcându-se sufletul lui Isus iarăşi în trup, a treia zi, în zori de zi, mormântul şi muntele Golgotei s-au cutremurat şi ca un fulger luminos a ieşit Isus Domnul din mormânt. Cutremurul, fulgerarea orbitoarei lumini şi apariţia lui Cristos i-au înspăimântat pe soldaţii care păzeau mormântul. Ei au fugit şi au intrat în Ierusalim, vestind celor întâlniţi pe cale că a înviat Isus Nazarineanul!

Aşa cum citim în Sfânta Evanghelie, printre cei care au fost martori ai Învierii Domnului au fost soldaţii care păzeau mormântul. Ei au fost şi primii care au dus vestea învierii în Ierusalim, dar de frică şi pentru bani au amuţit. Li s-a interzis să vorbească.

Soldații au văzut că piatra mormântului era dată la o parte, iar apariția lui Cristos i-a înspăimântat. Mergând în Ierusalim au istorisit arhiereilor toate cele întâmplate, au vestit Învierea lui Isus, dar în zadar, arhiereii nu au acceptat această veste.

Adunându-se arhiereii și bătrânii comunității, au ținut sfat, au dat mulți bani ostașilor, zicând: „Spuneți că ucenicii lui venind noaptea, l-au furat, pe când noi dormeam. De se va auzi aceasta la dregător, noi îl vom îmbuna și pe voi fără grijă vă vom face!” Iar ei luând arginții, au făcut precum au fost învățați. Și s-a răspândit cuvântul acesta printre iudei până în ziua de azi” (cf. Matei 28,11-15).

Faptul că Isus ar fi fost furat din mormânt este exclus. Astfel:

– Cine să-L fure pe Isus? Nişte ucenici fricoşi care stăteau cu uşile încuiate de frica iudeilor? (Ioan 20,19). Ei care nu au avut măcar curajul nici să-L însoţească până la Calvar? Atunci cum s-ar fi expus ei noaptea, eventual să se şi lupte cu oştenii de pază pentru a recupera corpul lui Isus? Toate acestea sunt de neconceput!

– Ostaşii de pază erau cel puţin trei persoane într-o asemenea grupă şi ei se schimbau din oră în oră. Nu puteau adormi toţi trei deodată. Pedeapsa pentru fuga unui prizonier era doar una: moartea. Vedem şi înFaptele Apostolilor când temnicerul văzând uşile deschise a voit să se omoare, socotind că cei închişi au fugit (Pavel şi Sila, cap. 16,27).

– Dacă au dormit cum au constatat, sau cum puteau afirma că Isus fusese furat?

– Dacă Isus ar fi fost furat, fariseii ar fi reclamat imediat la Pilat și ar fi început o mare anchetă, ei, oricum nu s-ar fi sinchisit de pedeapsa aplicată paznicilor.

– Mulţi bani trebuie să fi dat fariseii paznicilor ca să tacă, să nu divulge această minune, căci, desigur, erau înspăimântaţi.

Dar Isus a înviat, dovadă că aceşti ucenici fricoşi au devenit atât de curajoşi, încât au predicat pe Isus cel înviat, cu prețul vieţii. Este o raritate ca cineva să-şi dea viaţa pentru adevăr, dar pentru minciună cine are curajul să moară?

Chiar dacă autoritățile politice și conducătorii poporului au crezut că vor opri răspândirea adevărului Învierii lui Isus, la care soldații au fost martori, plătindu-i cu bani, sunt atâtea alte mărturii despre Învierea Lui.

Iubiți credincioși,

După fuga soldaților de pază de la mormânt, mormântul în care a fost înmormântat Isus Cristos trei zile a devenit gol prin Învierea Sa.

Mormântul gol încă este o mărturie a învierii Domnului: „Pentru ce-L căutaţi pe Cel viu între cei morţi? Nu este aici, ci a înviat” (Luca 24,5-6). În cadrul evenimentelor Paştelui, mormântul gol este primul element întâlnit. Mormântul gol a constituit un semn esenţial pentru toţi. Descoperirea lui de către ucenici a fost primul pas spre recunoaşterea faptului însuşi al Învierii. Este cazul femeilor sfinte mai întâi, apoi al lui Petru. „Ucenicul pe care-1 iubea Isus” (Ioan 20,2) afirmă că, intrând în mormântul gol şi descoperind„fâşiile de pânză jos” (Ioan 20,6) „a văzut şi a crezut” (Ioan 20,8). Aceasta presupune că el a constatat, după starea în care se afla mormântul gol, că lipsa trupului lui Isus nu putea fi o lucrare omenească şi că Isus nu revenise pur şi simplu la o viaţă pământească, aşa cum se întâmplase cu Lazăr.

Maria Magdalena şi femeile sfinte, care veneau să isprăvească îmbălsămarea trupului lui Isus, îngropat în grabă în seara Vinerii Sfinte din cauza venirii sabatului, au fost cele dintâi care L-au întâlnit pe Cel înviat. Aşadar, femeile au fost primele mesagere ale Învierii lui Cristos pentru apostolii înşişi (cf. Luca 24,9-10). Lor, Isus li Se arată după aceea, întâi lui Petru, pe urmă celor doisprezece. Chemat să întărească credinţa fraţilor săi, Petru Îl vede deci pe Cel înviat înaintea acestora şi mărturia lui face comunitatea să exclame:„A înviat cu adevărat Domnul şi S-a arătat lui Simon” (Luca 24,34).

Învierea lui Cristos este credința, speranța și bucuria noastră şi a lumii întregi. De Învierea lui Cristos se bucură cerul şi pământul, îngerii şi oamenii, se bucură Mama lui Isus, Preacurata Fecioară Maria, căci Fiul Ei a înviat!

„Cristos a înviat din morţi!”. Dacă El nu ar fi înviat din morţi, am fi făpturi nefericite, vrednice de plâns. Toate ar fi zadarnice, până şi credinţa noastră. Dar El a înviat! Mormântul e gol şi Isus este între noi, viu şi biruitor peste toţi.

Înainte de a încheia această scrisoare pastorală, dorim să mulțumim Bunului Dumnezeu pentru că am ajuns acest mare Praznic al Sfintelor Paști într-o Biserică Română Unită reînviată, în anul în care sărbătorim Centenarul Sfintei Uniri a poporului nostru.

Cristos Cel Înviat să vă dăruiască sănătate, liniște, pace și bucurie!

Sărbători fericite!

Harul Domnului nostru Isus Cristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Spirit să fie cu voi, cu toți. Amin!

Alexandru

Episcop de Lugoj

Dată la Reședința Noastră Episcopală din Lugoj, la praznicul Învierii Domnului, Anul Domnului 2018.