Share
Home / medicina veterinara / Stafilococia aviară – una dintre bolile păsărilor întreținute necorespunzător
Lipsa de igienă a adăposturilor, o alimentație neechilibrată, parazitoze, diferite boli virale duc la contaminarea cu stafilococi

Stafilococia aviară – una dintre bolile păsărilor întreținute necorespunzător

Stafilococia este o boală infecţioasă sporadico endemică întâlnită la diferite specii de păsări domestice şi sălbatice, caracterizată clinic prin îmbolnăviri de tip septicemic sau infecţii localizate sub formă de osteomielite, artrite, tenosinovite, dermatite, spondilite, endocardite. Agentul cauzal este Stafilococcus aureus , încadrat în familia Micrococaceae, genul Staphylococcus.
La infecţia stafilococică sunt sensibile aproape toate speciile de păsări domestice şi sălbatice. Stafilococia se întâlneşte cu frecvenţă mai mare la găini, curci şi mai rar la raţe, gâşte. Boala a fost semnalată şi la păsările în captivitate, respectiv la psitacide. Formele septicemice se întâlnesc mai frecvent la găinile ouătoare crescute în baterii, dar şi la pui după ecloziune şi la tineret (puii de găină de 25 40 zile sunt foarte sensibili), iar forma localizată la păsările între 15 şi 20 săptămâni. Stafilococii izolați de la animale sunt patogeni și pentru om, producând infecții localizate, dar și toxiinfecții alimentare. De asemenea, omul cu infecții stafilococice poate transmite germenii la animale. Susceptibilitatea păsărilor la infecţiile stafilococice este influenţată genetic şi de capacitatea de apărare a organismului. În cazul în care sistemul imun este compromis, formele septicemice sunt frecvente. Infecţia stafilococică a fost identificată la 15% dintre păsările examinate, frecvenţa cea mai mare s a înregistrat la tineretul subdezvoltat în vîrstă de 3 4 luni. Stafilococia este o infecţie condiţionată, germenii sunt foarte răspândiţi în mediul exterior, găsindu se în atmosfera viciată a adăposturilor, pe mucoasa căilor digestive şi respiratorii anterioare. Se apreciază că infecţia se transmite orizontal, pe cale digestivă, respiratorie şi cutanată (leziuni preexistente) şi vertical. Leziunile de la nivelul pielii şi mucoaselor, intervenţiile chirurgicale minore, vaccinările parenterale şi infecţiile intestinale (virusul enteritei hemoragice a curcilor etc.) pot oferi posibilitatea pătrunderii stafilococilor în organism. Boala evoluează endemic la tineret şi sporadic la păsările adulte.

Tabloul clinic

Perioada de incubaţie este scurtă. Forma acută sau septicemică se exprimă prin hipertermie, abatere, inapetenţă, imobilitate, horiplumaţie, cianoza tegumentelor, urmată de moarte în câteva ore. Mortalitatea la puii de găină poate ajunge la 100%.
Forma cronică se manifestă prin artrite tibiotarsiene, tenosinovite, care se complică cu abcese. Articulaţiile sunt tumefiate, dureroase, păsările prezintă şchiopături, inapetenţă, diaree, scăderea producţiei de ouă, slăbire. Au fost descrise şi localizări la articulaţiile aripilor sau din regiunea cervicală şi toraco lombară, când infecţia se exprimă şi prin fenomene nervoase. Uneori se constată osteomielite. Sinovita stafilococică s a descris la curci în vârstă de 9 20 săptămâni. La cocoşi, fertilitatea poate fi diminuată. Frecvent se observă dermatite, respectiv dermatită crustoasă la nivelul crestei, însoţită de scăderea producţiei de ouă, iar la pui în vârstă de 35 41 zile, s a descris necroza crestei la 10% din efectiv şi slăbire la 30% (10).

Diagnostic și prognostic
Se stabileşte pe baza datelor clinico morfopatologice şi bacteriologice. Examenul serologic nu este, în general, utilizat pentru diagnosticul bolii. Prognosticulc este grav, boala sfârşind adesea prin moarte.

Tratament
Rezultate bune se obţin prin administrarea de antibiotice (penicilină, amoxicilină, cefalosporine, tetracicline, lincomicină, eritromicină, novobiocină, tiamulin etc.) şi sulfamide pe cale generală. Local, după deschiderea şi vidarea abceselor, se utilizează băi cu nitrofuran 0,2‰ sau cu antibiotice şi chimioterapice. Rezultate mai bune se obţin în formele localizate, incipiente. Este necesară testarea sensibilităţii stafilococilor la antibiotice, deoarece rezistenţa la acestea este frecventă.

Profilaxie şi combatere
Se vor evita factorii favorizanţi prin asigurarea unor adăposturi uscate, a unei alimentaţii şi igiene corespunzătoare, prevenirea infecţiilor cu germeni care determină imunosupresie, efectuarea de dezinfecţii, deratizări şi aplicarea de măsuri care să facă imposibilă intrarea păsările sălbatice în adăposturi. Îngrijitorii cu abcese (stafilococice) la mâini, care lucrează în staţiile de incubaţie şi depozite de ouă, vor fi excluşi de la activităţi.
Imunoprofilaxia cu un vaccin viu, administrat prin aerosoli la curci, în primele 10 zile de viaţă şi la 4 6 săptămâni, a redus prevalenţa bolii. Rezultate satisfăcătoare s au obţinut şi în cazul administrării la găini.
În caz de apariţie a bolii, păsările cu forme uşoare se izolează şi se tratează, iar cele cu forme grave se sacrifică. La păsările sănătoase se pot administra antibiotice şi drojdie de bere, timp de 7 10 zile şi se vor remedia deficienţele de alimentaţie şi igienă.

A consemnat Denisa MORAR, medic veterinar

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regurile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

Ce trebuie să știm despre apărarea sănătății animalelor împotriva bolilor infecțioase?

În ţara noastră, apărarea sănătăţii animalelor este reglementată de legea 60/1974, modificată prin legea 75/1991 …

Share
Share