Home / Cultură / Mai poate fi muzica rock o formă de protest politic?

Mai poate fi muzica rock o formă de protest politic?

Distribuie

Facultatea de Științe și Litere din cadrul Universității „Petru Maior” a organizat din nou un eveniment gândit ca o discuție la Teatrul Scena din Cetatea Târgu-Mureș. Acesta a avut loc marți, 24 aprilie,  începând cu ora 18:00, iar tema de această dată a fost „Breaking the law. Muzica rock și cultura protestului”.

Invitați cu această ocazie au fost lect. univ. dr. Răzvan Pârâianu,  lect. univ. dr. Mihaela Daciana Netea și actorul Liviu Pancu. Publicul, spre plăcerea organizatorilor, a fost mai mult de jumătate compus din tineri elevi și studenți.

Organizatorii își doresc să facă o obișnuință din astfel de evenimente în colaborare cu teatrul Scena pentru a-i aduce mai aproape pe tineri de profesori și pentru a dezvolta un alt tip de gândire, diferit de cel din mediul academic. „E foarte greu să îi dai omului cu forța timp de gândire. Suntem obișnuiți să primim ori cu obligație pentru că trebuie să am un loc de muncă viitor, ori cu presiuni sau lucruri care să ne lege de ceva pentru că simți o mai mare nevoie. Ce am constatat de-a lungul timpului e că pasiunile respective dacă nu sunt gândite într-o treaptă sau într-un studiu controlat, nu duc nicăieri, sunt undeva suspendate într-un timp, cu niște informații aruncate undeva, și în cele din urmă când tragi linia să vezi cât și cum știi, nu prea ai ce să aduci. Sunt absolut încântat că putem deschide această serie de dialoguri. Dialogul era singura formă de a spune da, astăzi am învățat ceva.” Cu aceste cuvinte a deschis Liviu Pancu evenimentul.

„Pe vremea mea” versiunea rock

Întregul eveniment a fost presărat cu depănări de amintiri din partea lui dr. Răzvan Pârâianu și încă câțiva membri din public, printre care s-a regăsit și sociologul dr. Mircea Munteanu. Am aflat printre altele și de isteria creată de „Breaking the Law” a celor de la Judas Priest și sentimentul măreț cu care acapara publicul românesc, ca după Revoluție să vadă videoclipul în care toată răzvrătirea membrilor formației se rezumă la a rupe o bancă. Sau piesa „Canarul” de la Phoenix care a apărut într-un film comunist și la miezul nopții au început să sune telefoanele în televiziune cu persoane oripilate că așa oroare s-a dat la televizor. Sau de ce nu, inventivitatea de care începeau să dea dovadă tinerii când făceau casete contra cost sau învățau să repare o bobină sau să facă radio-uri acasă să poată prinde Radio România Liberă. Par niște povești pentru tinerii care au crescut și s-au născut în era post-ceaușistă însă mărturiile celor prezenți au fost îmbibate de autenticitate și le-au reamintit puterea muzicii care acum se găsește atât de ușor și des încât și-a pierdut oarecum acea putere de influență asupra posibilității de răzvrătire a adolescenților.

„Ce a fost atunci? Eu am intrat în liceu în 1980 și am terminat facultatea în 1990. 14-24 de ani, cei mai frumoși ani ai vieții mele au coincis cu cei mai oribili ani ai acestei țări. Ce ne ținea? Pentru foarte mulți această muzică de fapt nu era muzică, ci un mod de viață, un mod de a comunica. Era o lume pe care astăzi nu o mai vedeți, o lume pe care când m-am dus pentru prima oară în Piața Universității, acel maraton de zece zile, îi salutam pe toți. Îi știam pe toți de la concerte. Dar lucrurile continuă: există proteste, există muzica rock. Cât este muzica rock protest și cât nu este? A fost ea o adevărată sursă de cultură alternativă sau nu a fost?” a întrebat dr. Răzvan Pârâianu, profesor în viața de zi cu zi, rocker înrăit acasă.

Cu siguranță putem spune că a fost și i-a îndemnat pe tinerii de atunci să protesteze pentru un viitor mai bun. Pentru un viitor într-un „lovely place” ca în Hotel California. Povestea tânărului din Botoșani care a scris pe clădiri „Jos Comunismul” pentru ca să fie hărțuit de Securitate și să moară iradiat doi ani mai târziu de leucemie este înduioșătoare și ne face să ne întrebăm: mai provoacă muzica aceeași reacție în ziua de astăzi? Se mai riscă viața cu aceeași bravadă?

La întrebarea „Ce este muzica rock pentru voi?”, un tânăr din public a răspuns foarte poetic: „O gură de aer într-o cameră plină cu fum.” Nu știm cât de mult e poezie acum, cât de mult e răzvrătire, dar cert este că ceva mai există și acum și are posibilitatea de a fi scos la suprafață.

Întrebarea rămâne deschisă: mai poate fi muzica rock o formă de protest politic? Mai are același sens, mai este la fel de „anti” ca în era lui Ceaușescu? Probabil că nu, dar după privirile și elanul unor participanți tineri de la discuție, încă am putea avea parte de surprize.

Elena POLEARUȘ


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

”Candidat ideal” propus de PSD pentru Primăria Petelea

Distribuie Președintele Partidului Social Democrat Mureș, deputatul Dumitrița Gliga, a anunțat luni, 18 martie, numele …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.