Modalităţi de evitare a toxoplasmozei – zoonoză transmisibilă de la animal la om.

Întâlnită la toate speciile de mamifere şi păsări, domestice şi sălbatice, toxoplasmoza este o zoonoză gravă, produsă de un parazit de dimensiuni mici, Toxoplasma gondii, manifestată prin tulburări nervoase, pulmonare, mortinatalitate, malformaţii congenitale şi avorturi. O persoană care a avut toxoplasmoză şi s-a vindecat, nu mai poate fi infectată ulterior. Pentru majoritatea persoanelor, această boală nu e gravă şi se vindecă de la sine, pentru cele mai puţin norocoase, afecţiunea poate avea urmări grave, cum ar fi avortul.

Dacă infecţia este dobândită de mamă în timpul sarcinii şi este transmisă fătului, produce leziuni cerebrale grave şi orbirea acestuia. Cu toate acestea, doar un mic procent din femeile însărcinate care sunt infectate transmit infecţia fătului. Este important ca femeia gravidă sau care doreşte să rămână însărcinată, să fie testată pentru a şti dacă a fost infectată cu Toxoplasma gondii şi dacă nu a fost, trebuie instruită asupra modului în care poate evita infecţia.

Pisicile sunt singurele purtătoare vii ale parazitului. Atunci când infecţia apare la o pisică, materiile ei fecale conţin ouă de Toxoplasma gondii pe o perioadă de aproximativ 2 săptămâni. Acestea pot supravieţui într-un mediu umed timp de 18 luni. Ouăle din sol contaminează apa şi plantele, fără să fie observate cu ochiul liber. Pisicile care nu prind şoareci şi nu părăsesc niciodată locuinţa nu pot fi infectate cu acest parazit.

Transmiterea fecal-orală

La om, infecţia este dobândită sau congenitală. Infecţia dobândită se realizează în două maniere: ingestia de oochisturi eliminate prin fecalele de pisică şi ingestia de carne pregătită insuficient termic.

Cele mai frecvente moduri de transmitere sunt:
-ingestia de ouă de parazit: o persoană poate fi infectată pe cale fecal-orală, prin atingerea oricărui obiect care a venit în contact cu materiile fecale ale unei pisici infectate; aceasta se poate întâmpla când este curăţat vasul cu nisip al pisicii sau după grădinăritul în locurile unde o pisică infectată a defecat; transmiterea se poate realiza prin alimente contaminate, cum sunt legumele nespălate bine sau prin intermediul mâinilor murdare
-consumul de carne infestată: parazitul poate infesta intestinele umane dacă îngheţarea cărnii înainte de preparare nu s-a efectuat sau nu a fost preparată termic suficient.

Majoritatea infecţiilor dobândite sunt asimptomatice. Se poate nota febră, oboseală intensă şi o reacţie limfonodulară (nodulii limfatici cervicali, în special). Se poate confunda cu mononucleoza infecţioasă. Reşute grave se pot declanşa în caz de imunosupresie (SIDA).

Infecţia fetală

Dacă femeia gravidă se infectează cu până la 8 săptămâni înainte de naştere, parazitul poate fi transmis fătului. Dacă infecţia a avut loc înainte de sarcină şi s-au dezvoltat anticorpii, parazitul nu mai poate fi transmis fătului. Această infecţie congenitală se manifestă prin taversarea cu uşurinţă a placentei de către paraziţi. În majoritatea cazurilor infecţia este asimptomatică, dar în aproximativ 10% din cazuri conduce la avorturi, la afecţiuni nervoase, hidrocefalie, retinite şi la tulburări hepatice accentuate. Aceste afecţiuni sunt mai frecvente dacă infecţia se produce la debutul gravidiţiei (Euzeby, Niculescu şi Gherman 1986, Gherman, 1997).

Simptome caracteristice la nou-născuţi

Majoritatea copiilor infectaţi nu prezintă simptome la naştere. Fără un tratament adecvat, aceşti copii pot dezvolta în timp forme uşoare sau severe de afecţiuni oculare şi cerebrale. Orbirea poate să apară chiar şi la 20 de ani după naştere. Unii dintre nou-născuţii infectaţi au simptome severe la naştere, cum sunt:
-dureri oculare, probleme de vedere sau orbire
-leziuni cerebrale care duc la retard mintal şi uneori la convulsii.

Factori de risc

Riscul de a dezvolta toxoplasmoza poate fi redus prin evitarea posibilelor contacte cu sursele de infecţie.
Riscul poate creşte atunci când:
-se consumă carne insuficient preparată termic sau orice altă mâncare care a ajuns în contact cu carnea crudă; orice tip de carne poate fi infectată
-se consumă fructe, legume sau apă contaminată
-se consumă mâncare cu mâinile nespălate sau cu ustensile ce au fost în contact cu carnea crudă
-se curăţă cutia cu nisip a pisicii fără ca mânile să fie spălate ulterior sau dacă se respiă praf ce provine de la nisipiul din cutia pisicii
-se execută activităţi ca gradinăritul şi agricultura, fără ca apoi mâinile să fie spălate; parazitul poate supravieţui în sol luni întregi.

Factori de risc în cazul fătului

Cu cât infecţia apare într-o lună avansată de sarcină, cu atât mai mult creşte riscul infecţiei fătului. Cu toate acestea, cu cât infecţia fătului se produce mai devreme, cu atât creşte riscul ca fătul să dezvolte afecţiuni severe postpartum. Orice copil care se naşte şi este infectat cu toxoplasma, necesită tratament de urgenţă pentru a preveni complicaţiile ulterioare.

Testele folosite pentru screening-ul toxoplasmozei sunt:

-teste sanguine pentru determinarea anticorpilor anti-Toxoplasma gondii; dacă aceste teste sau simptomele indică o infecţie, un nou astfel de test se va efectua peste 2-3 săptămâni pentru a confirma diagnosticul
–amniocenteza este folosită pentru a recolta o parte din lichidul care înconjoară fătul; din această probă se va efectua o reacţie de polimerizare în lanţ, pentru a evidenţia prezenţa ADN-ului parazitar; acest test este folosit pentru a diagnostica toxoplasmoza fetală
-ecografia fetală este folosită pentru a ghida recoltarea de sânge fetal sau lichid amniotic (amniocenteza) şi pentru a căuta semnele unor defecte fetale grave, cum este hidrocefalia.

Cel mai mare secret pentru prevenirea unei astfel de afecţiuni este spălarea regulată şi atentă a mâinilor cu apă şi săpun, precum şi evitarea consumului de carne insuficient preparată termic.

A consemnat Denisa MORAR, medic veterinar