FOTO, VIDEO: Incursiune în frumusețile Neamțului

România nu duce lipsă de frumuseți naturale, trebuie doar explorate, fără cine știe ce eforturi financiare, un pic de timp liber să ai, plus plăcerea de a descoperi locuri noi.

Așa se face că am profitat de sfârșitul de săptămână dedicat zilei de 1 Iunie și am pornit spre o zonă mai puțin cunoscută mie, mai exact zona Neamțului, punctul final al destinației fiind localitatea Mitocu Bălan, comuna Crăcăoani, județul Neamț.

Izvoarele minerale și farmecul Borsecului

Am pornit din Reghin pe răcoare, puțin după ora 6,  în sus pe Valea Mureșului către Toplița. De aici am virat la stânga, spre Borsec, zonă extrem de frumoasă în această perioadă. Nu am ocolit izvoarele de apă minerală, mai exact Izvorul Kossuth (Izvorul 10), de unde am  urcat spre  Poiana Zânelor, locul de unde poți începe să explorezi Rezervația „Scaunul Rotund”. Istoria ne spune că izvorul nr. 10 a  fost descoperit în 1868 de judecătorul-adjunct regal Puskás Ferencz din Gheorgheni, împreună cu un tânăr din cadrul jandarmeriei. A fost inaugurat în anul 1873, izvorul fiind corespunzător amenajat pentru ca şi în sezon ploios să se poată urma tratamentul. A fost analizat pentru prima dată de către profesorul universitar de chimie dr. Than Károly, în 1873, iar ulterior, în 1889, de către dr. Hankó Vilmos. Se spune că are conţinutul feros cel mai ridicat dintre toate izvoarele din Borsec. Un pic mai sus te poți relaxa în Poiana Zânelor, locul de unde poți explora alte minunății ale naturii, precum Izvorul Străvechi și Peștera cu Gheață.

Traseu către Cascada Duruitoarea

Ne-am văzut de drum și am urmat traseul stabilit, următoarea locație fiind Lacul Bicaz. La coada lui am virat spre dreapta către stațiunea Durău, cu dorința de a face puțină mișcare pe unul din traseele din Masivul Ceahlău.

Am parcat lângă mănăstirea din stațiune, ne-am echipat cu încălțări de munte, dornici să facem un traseu. În cele din urmă am optat pentru traseul marcat cu crucea roșie: Staţiunea Durău – Poiana Viezuri – Cascada Duruitoarea – Poliţa Ariniş – Piciorul Şchiop – Cabana Dochia.

Ne-au ținut picioarele doar până la Cascada Duruitoarea, situată la 1218 m altitudine, formată din două trepte despărţite de un prag săpat în stâncă. Cascada are 25 m, iar zgomotul ei se aude din depărtare ca un „duruit”, de unde şi numele dat de localnici.

La coborâre, ne-am tras sufletul cu o bere și ne-am continuat drumul spre Mitocu Bălan, punctul final al destinației fiind presărat cu localități unde marele povestitor și-a pus amprenta, Pipirig, Humulești și Târgu-Neamț.

Mitocu Bălan, raiul zimbrilor liberi

Spre seară am ajuns în Mitocu Bălan, mult mai ușor decât ne închipuiam, dat fiind drumul asfaltat, care face uitat praful care se abătea nu demult asupra sătucului din Munţii Neamţului, raiul zimbrilor liberi, cum mai este el cunoscut.

În cele din urmă am descoperit un sat situat într-un cadru natural de o frumusețe aparte, parte componentă a Parcului Natural Vânători, un loc unde liniștea este tulburată doar de Măria Sa Natura precum și de poveștile celor din sat spuse de cei care le-au trăit pe viu.

Vasile Butescu, căzut pe front în satul natal al tatălui

O astfel de poveste este și cea a Marcelei Grigoroșoaia, urmașă a eroului Vasile Butescu, căzut în cel de-Al Doilea Război Mondial în localitatea Răstolița, locul de naștere al tatălui său, Gheorghe Buta, stabilit ulterior în satul Mitocu Bălan, comuna Crăcăoani.

Ne-a găzduit cum se cuvine în casa dumneaei, fapt pentru care timpul a trecut pe neobservate, întrerupt doar de câteva reprize de ploaie, care ne-au împiedicat să explorăm frumusețile din jur. Poate tura viitoare, acum că tot am simțit farmecul locurilor și al oamenilor din Mitocu Bălan.

Să tot umbli, să vezi și să simți

Duminica a venit momentul să o luăm spre casă, dar pe alt traseu decât cel de la plecare. Așa se face că am luat-o spre Piatra Neamț, unde am vizitat centrul vechi, apoi Cheile Bicazului, Lacu Roșu, până la Toplița, după care frumusețea Defileului Mureșului Superior ne-a mai spălat retina până să revenim la Reghin.

Ca și concluzie, avem parte în țara asta de locuri minunate, peisaje și zone despre care nu bănuiești cât farmec pot aduce. Eu, alături de Cami, Larisa și Robi, colegii din miniexcursia de trei zile, le-am simțit din plin și, parcă ceva, în interiorul meu, mă tot împinge să mai fac o tură prin alte minunății de locuri ale patriei noastre.