Share
Home / Editorial / Dialogul orb al propriului adevăr

Dialogul orb al propriului adevăr

9 iunie 2018, ziua în care un sportiv a făcut ca o națiune întreagă să simtă bucuria victoriei. Dar gustul dulce al victoriei avea să dureze prea puțin, înlocuit de un alt gust deloc plăcut, cel al polemicilor de tot felul.

Dacă la Paris lucrurile au decurs  cum nu se poate mai frumos, în schimb pe meleagurile noastre, ne-am întors undeva în Evul Mediu timpuriu, limbajul fiind pângărit la rang de artă  în spațiul public amplificat de ambele tabere. Am ajuns ca un succes de talie mondială, cei drept, venit pe filiera unei sportive care și-a câștigat meritul pe forțele proprii, să fie umbrit de neputința unui popor de a avea un dialog constructiv.

Boala asta nu s-a născut așa peste noapte, acutizată în timp de o societate tot mai puțin educată și mai dornică să-și exprimă cât mai vocal păerea, influențată de tot felul de televiziuni, care mai de care atotștiutoare și deținătoare a adevărului absolut. Chiar primii pași în firava noastră democrație au stat sub auspiciile manipulării, fie prin intermediul televizorului, fie prin ziare, care în loc să deștepte românul, mai tare l-a aruncat într-o beznă adâncă care tot așteaptă o lumină de vreo 28 de ani încoace. De această beznă se pare că a beneficiat clasa politică, care și-a crescut propriul electorat cu propria beznă, fie ea roșie, galbenă, verde sau albastră. Așa se face că la fiecare alegeri oamenii sunt poftiți fain frumos să iasă din beznă și să meargă la vot, dar bezna continuiă să fie tot mai adâncă. Așa România a ajuns să se rupă în două, încet dar sigur, fără ca cineva să-și bată capul cum să scurteze distanța dintre cele două tabere care a ajuns să fie prea mare ca să mai poată fi remediată curând.

Istoria ultimilor 28 de ani a consemnat nenumărate ciocniri cauzate de lipsa acestui dialog normal, fiecare parte fiind tot mai poziționată în fața unor mașinării de manipulare, fiecare parte având impresia că are dreptate.

Mai țineți minte vreun moment în care cele două tabere să lase orgoliul deoparte ? Poate vreo victorie a naționalei de fotbal care scotea lumea în stradă, sau vreo tragedie , dar în rest contra vs contra. Nici sportul pare că nu-i mai apropie pe oameni, nici chiar o victorie românească la Roland Garros, la nici câteva zile după succesul Simonei Halep s-a și declanșat dispută dintre cele două tabere, ajungându-se la momente jenante.

Trist este și faptul că ne tot batem cu pumnii în piept că suntem în Anul Centenarului, moment să cinstim  memoria înaintașilor. Vai de noi  cum ne știm cinsti trecutul, dacă și de prezent ne batem joc cu atâta nonșalanță. Cât despre viitor, nu știu ce să zic,  cu așa educație, la mari izbânde nu ne putem aștepta.

Polemica legată în jurul unei primărițe și a unei tenismene nu face decât să adâncească polemica dintre tabăra X și gașca Y , disputa anunțându-se și mai aprigă în perioada următoare, cele două palate, fiecare cu gașca sa,  pregătindu-se de un război inevitabil.

Am tot vorbit de cele două tabere care își tot aruncă una alteia vorbe grele, mai mult vocale decât cu vreo substanță.  La prima vedere s-ar părea să fie vorba de Dreapta și Stânga. Ce bine ar fi așa, numai că lucrurile sunt mult mai greu de înțeles și de explicat, nu vorbim aici de albul care se rățoiește la negru, și invers.

Perioada post decembrie 1989 ne-a găsit poate nepregătiți să înțelegem anumite lucruri, iar această neputință nu face decât să gestioneze conflictul dintre cele două tabere.  Dacă nici bucuria nu suntem în stare să o gestionăm, ce vom face la un necaz mai mare,  pe care îl tot invocăm dar îl hrănim cu vorbe grele aruncate în cârca celuilalt.

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regurile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

Frumoasa povară a ultimului deceniu

În urmă cu mai bine de 10 ani eram la Reghin, undeva într-un beci, pub …

Share
Share