FOTOGALERIE: „Poeții în dialog” Crista Bilciu și Alex Văsieș, între poezie, traduceri, teatru și proză

28 iunie 2018

Cea de-a cincea și penultima întâlnire din seria „Poeți în dialog” organizată de Revista Vatra cu sprijinul AFCN, i-a avut invitați pe Crista Bilciu și pe Alex Văsieș. Evenimentul a avut loc la J’ai Bistrot și a fost moderat de Andreea Pop.

Cei doi tineri autori au avut parte de câte o scurtă, dar cuprinzătoare prezentare din partea Andreei Pop, după care au citit din creația proprie și au răspuns la întrebările publicului.

O singură carte, trei volume, o viață

Andreea Pop a precizat că poezia Cristei Bilciu a fost descrisă de criticii literari drept o poezie de un biografism crud, fără iluzii, o poezie care mizează deopotrivă pe verva și pe ironia traumei, o poezie de o narativitate pregnantă, cu multă intertextualitate, iar Alex Goldiș a folosit formula „fantasy intertextualist” pentru că Crista Bilciu scrie o mitologie proprie, în care pornește de la datele realității, dar pe care treptat le transfigurează înspre o biografie epopeică cu puternice accente suprarealiste și fanteziste.

Literatura Cristei Bilciu „un univers animat de câteva obsesii personale, dar și una culturală, pentru că există un fond de referințe culturale foarte bogat în aceste poeme și care i le dinamitează la tot pasul” a fost de părere Andreea Pop.

Crista Bilciu a citit un fragment din, „Apocalipsa după Lilith”, care continuă volumul de debut „Poema desnuda” și care va apărea în toamnă la Editura Tracus Arte. Potrivit celor spuse de autoare, ea a scris de când se știe aceeași carte, dar următorul volum va avea un caracter mult mai pronunțat autobiografic decât precedentul: „De data asta nu e doar autobiografia gândurilor mele, ci sunt două fire narative. Unul continuă povestea din primul volum, dar al doilea fir narativ e chiar o poezie foarte directă, în care spun concret cum am plecat la București, cum n-am avut ce să mănânc, toate dezamăgirile mele încercând să ajung regizor de teatru.” De asemenea, volumul a marcat și încheierea unei etape existențiale importante: „Tocmai se încheie lupta mea cu teatrul. Acum am început să înțeleg de ce fac eu teatru și ce fac eu în teatru. (…) Acum nu consider că scriu poezie. Eu consider că poezia o trăiesc.” Artista a precizat că intenționează să scrie o trilogie, dar că ultimul volum ar putea apărea mult mai târziu, poate chiar la bătrânețe, întrucât trebuie să urmeze firul cronologic al propriei biografii și nu îi poate anticipa cursul. De asemenea, autoarea târgumureșeană a povestit cum a scris „Poema desnuda” la București, în condiții extrem de precare, în scop pur terapeutic, urmând să audă întâmplător de concursul de manuscrise organizat de Uniunea Scriitorilor din România, în parteneriat cu Editura Cartea Românească. Crista Bilciu a trimis manuscrisul fără să aibă așteptări, iar acesta a câștigat concursul și a fost distins apoi cu Premiul Opera Prima la Festivalul „Mihai Eminescu” de la Botoșani, ex aequo cu Andrei Dósa.

Lost in translation

Alex Văsieș s-a născut la Bistrița, dar locuiește la Cluj, unde a terminat Secția de literatură comparată-engleză a Facultății de Litere din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”. Tot acolo a absolvit și un masterat, iar în momentul de față e doctorand. A debutat în 2012 cu volumul „Lovitura de cap” la Editura Casa de Pariuri Literare din București, pentru care a obținut premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj pentru debut și a fost nominalizat la Premiul Mihai Eminescu Opera Prima. În 2016 a urmat volumul „Instalația” (Editura Cartea Românească, București) pentru care a primit Premiul Tânărul Poet al anului 2016 în cadrul Galei Tinerilor Scriitori din București. Tot în același an a apărut volumul „Oana Văsieș” (Editura Charmides, Bistrița). De asemenea, este un traducător prolific din literatura engleză și americană. Cel mai recent, a tradus volumul autobiografic al lui Tom Hanks, „Caractere atipice” (Editura Art), apărut în acest an.

Andreea Pop a semnalat principalele caracteristici ale poeticii lui Alex Văsieș: „Ceea ce caracterizează toate cele trei volume ale lui Alex Văsieș e aproape un exces de luciditate. E o poezie care merge mai mult pe atmosferă, pe detalii uneori greu perceptibile, deși spre deosebire de volumul de debut, în „Instalația” el face o trecere spre un discurs ceva mai clar și mai ancorat în realitate. Sunt poeme care practic vorbesc despre un erotism difuz, despre alienarea individuală și colectivă deopotrivă, mai ales pe fondul unei tehnologizări accentuate. Ceea ce mi se pare foarte reușit în poemele lui, și în mod special în „Instalația”, e felul în care el împacă toată această latură tehnologică industrializată a discursului cu o notație reflexivă și prin acest amestec denunță tot sevrajul postadolescentin pe care îl descriu poemele sale.”

Poetul bistrițean a citit din volumele „Instalația” și „Oana Văsieș”.

Întrebat cum îl influențează activitatea de traducător literar pe planul creației, Alex Văsieș a declarat că cele două activități nu se prea ajută reciproc: „De când am început să traduc, n-am mai scris nimic. Acum aș vrea să scriu proză mai degrabă. Spre deosebire de proză, în poezie limbajul e și mai solicitant, mai tensionat și mai jucăuș, și asta te face să ai o altă relație cu el.”

Poetul a anunțat că urmează să mai traducă un roman de Chuck Palahniuk și o bandă desenată care va reprezenta cea mai mare provocare pentru el de până acum. În același timp, simte nevoia să se reorienteze din punct de vedere literar. „Aș vrea să scriu proză, dar într-un fel nu mă simt pregătit. Cred că e nevoie de timp, de antrenament, de rigoare, și nu prea le am încă.”

Referitor la relația cu publicul său și cu promovarea, Alex Văsieș a fost la fel de onest ca și până atunci: „Am impresia că publicul de poezie contemporană din România ajunge până la 200 inși care se cunosc foarte bine și cu scriitorii, și ei între ei, deci e o rețea foarte vie și pentru cunoscători, ca să nu-i zic elitistă. Poate pentru că sunt ardelean, poate pentru că sunt mai timid, sincer, mie mi-e jenă să mă promovez la modul serios și neironic. Oamenii oricum citesc dacă e să citească, nu trebuie să fac eu reclama asta”, a concluzionat cu seninătate Alex Văsieș.

Andrei VORNICU