Arta performance-ului, cu trupa „ReghinActorii” la Zilele Reghinului

Trupa „ReghinActorii” a revenit în orașul natal  cu un nou proiect, inclus în cadrul manifestărilor  ediției din acest an a „Zilelor Reghinului”. Mai exact, a fost vorba de un performance stradal, o contopire a artelor în care doi muzicieni, un artist plastic și trei actori au jucat împreună încercând sa incite toate simțurile spectatorilor, provocându-i să interacționeze cu cei șase artiști.

„Am fost chemați, noi „ReghinActorii” să facem ceva inedit, pentru că în România se întâmplă ceva inedit, Centenarul. Ni s-a spus: veniți și faceți ceva inedit, fapt pentru care am răspuns pozitiv invitației. Un alt lucru inedit este că divinitatea ne-a permis să facem acest spectacol  în aer liber, deși la televizor s-a spus că va ploua.  Iată, al doilea lucru inedit. Inedit este și faptul că programele noastre s-au aliniat și putem să fim aici în parc. Al patrulea fapt inedit este acela că lumea a venit într-o zi de luni să ne vadă, să ne asculte, iar al cincilea lucru inedit nu este decât să ne iasă ceva artistic”, s-a adresat publicului prezent  Luchian Pantea, coordonatorul proiectului „ReghinActorii”, actor al Teatrului Național din Târgu Mureș.

Un tip aparte de spectacol

Reprezentația trupei „ReghinActorii”  s-a consumat luni, 9 iulie, în Parcul Tineretului, prilej pentru cei prezenți să facă cunoștință cu un timp nou de spectacol, cel al performance-ului.

„Noi, ReghinActorii am pregătit un performance, fapt pentru care e nevoie de o mică introducere în acest tip de spectacol. Performance-ul reprezintă un tip aparte de spectacol prezentat unui public. De cele mai multe ori, un spectacol de acest fel contopește mai multe forme artistice, de la teatru la muzică, pictură și dans. Acesta poate lua foarte multe forme, regizat sau nu, spontan sau orchestrat cu atenție, cu sau fără aportul publicului, live sau televizat, iar performerul, adică artistul, poate fi prezent sau absent. Pentru a avea loc un performance, e nevoie de patru elemente, timp, spațiu, corpul performerului și relație dintre el și public.Acest tip de spectacol poate avea loc oriunde, oricând, poste fi oricât de lung și se pate desfășura în orice fel. Începutul performance-ului, ca și formă de artă de sine stătătoare,  este în Rusia secolului XX, unde se țineau spectacole nonconvenționale de poezii, cabaret și dans.Unul dintre inițiatorii acestei mișcări este chiar poetul român Tristan Tzara, În anii 60, arta performance-ului s-a dezvoltat foarte mult prin faptul că a fost adoptată de tot mai mulți artiști. Această deschidere a creatorilor către spectacolele performative s-a datorat chiar lipsei de reguli în cadrul lor. Libertatea maximă le oferea un număr infinit de variante care le puteau accesa. Anii 70 au reprezentat o perioadă de explorare în isoria acestei nonformate arte. În anii 80 performanceul era atât de cunoscut încât nu mai avea nevoie de nicio definiție.Acestă specie de spectacol începe să se mute din străzile aglomerate înspre spațiile interioare, inclusiv în sălile de teatru”, a spus Luchi.

Contribuția Marinei  Abramovic la arta performance-ului

Povestea despre ideea de performance a continuat, fiind amintită contribuția Marinei Abramovic la dezvoltarea acestei forme de artă.

„Performance-ul a devenit o metodă de a expune un punct de vedere unui public larg, de al șoca într-un asemenea fel încât să-și regândească propriile poziții în legătură cu arta și cultura. Marina Abramovic din Iugoslavia  este unul dintre cei mai importanți artiști din istoria performance-ului. Ea a explorat foarte mult relația dintre performer și public,  limitele corpului uman, în special capacitățile noastre mentale. De-a lungul carierei sale s-a axat foarte mult pe durerea fizică și pe confruntarea acesteia. Cel mai cunoscut performance al sârboaicei este ”Rythm Zero” unde ea a fost pasivă , precum o marionetă, în mâinile publicului. Timp de șase ore a permis audienței să o manipuleze fără să opună niciun fel de rezistență. Pe o masă din fața ei a pus 72 de obiecte  care puteau fi folosite, atât în scopuri plăcute cât și în scopuri dureroase. Printre aceste obiecte se afla și un pistol cu un singur glonț. După timpul acordat, Marina Abramovic era dezbrăcată, tăiată, tunsă și lovită . Unul dintre spectatori chiar a îndreptat pistolul spre ea fiind gata să tragă. Prin acest spectacol, prin această formă de exprimare  a vrut, și a reușit să demonstreze lumii întregi cât de vulnerabili sunt oamenii, când sunt scutiți de consecințele impuse de societate. Astfel, performanceul devine o voce nouă, o voce a poporului, o voce cu o foarte mare putere socială, o voce capabilă să conducă înspre schimbare, capabilă să educe, și mai presus de toate, o voce capabilă să elibereze”, a menționat actorul Teatrului Național din Târgu Mureș.

„Nu mă voi opri, să fiți siguri de asta”

După lecția despre performance predată de Luchi, „ReghinActorii” și-au pus în scenă ideea, una pliată pe Anul Centenarului, având la bază versurile poeților Tristan Tzara, Emil Brumaru, Lucian Blaga, chiar și versurile unui autor nepublicat, în persoana lui Marian Vultur, membru în cadrul trupei „ReghinActorii”. Reușita performenceului s-a datorat  muzicienilor Cezar Cochisă (pian), Sebastian Tătar (chitară), artistului plastic Marcel Naste și a actorilor Alexandra Moldovan, Marian Vultur și  Luchian Pantea.

„Mulțumi municipalității reghinene, în special primăriei care a organizat programul Zilelor Reghinene,  că a înțeles că avem nevoie de un astfel de tip de spectacol , pentru faptul că  îmi dau credit să aduc în stradă nebunia mea și a tuturor artiștilor din acest proiect. Nu mă voi opri, să fiți siguri de asta”, a subliniat Luchi.