FOTOGALERIE: Cele 66 de „Tăceri” ale Doinei Mihăilescu

10 iulie 2018

Galeria Art Nouveau a Uniunii Artiștilor Plastici Mureș găzduiește expoziția de artă plastică a artistei timișorene Doina Mihăilescu. Expoziția cuprinde 66 de lucrări, număr care coincide, întâmplător, cu vârsta artistei, și reprezintă tot atâtea ipostaze ale unei tăceri sacre și vibrante care se manifestă sub forme polimorfe, materializate din diverse materiale: pânză, grund, ulei, aur și grafit.

La vernisaj au participat, alături de Doina Mihăilescu, diverși pasionați de artă, prieteni ai artistei, obișnuiți ai Galeriei Art Nouveau, Vicepreședintele Consiliului Județean, Alexandru Cîmpeanu, Președinta UAP Mureș, Mana Bucur și criticul de artă Oliv Mircea, care a făcut și o prezentare cuprinzătoare a expoziției, raportată la activitatea artistei și la pictura liturgică a cărei exponentă este, prin excelență, Doina Mihăilescu.

Mana Bucur a luat cuvântul și a oferit niște repere biografice ale artistei expozante, precizând că CV-ul acesteia este neîncăpător în câteva fraze: „Doina Mihăilescu este pictoriță și restauratoare. Trăiește multe zile la Tismana, unde face restaurare la un nivel extraordinar. A fost profesoară universitară la Universitatea de Artă din Timișoara, de unde s-a retras, dar mai predă și acum. Trăiește mai mult în atelier și vedem și rezultatele, pe care le afișează în galerii. Asta e o mică parte din lucrările pe care le are. Urmează să expună la Iași, dar până atunci ne face onoarea să expună în galeria noastră, după ultima expoziție de acum doi ani. În 2016 a primit Premiul Uniunii Artiștilor Plastici pentru restaurare și pictură religioasă.”

Influența artei bizantine

Oliv Mircea a identificat punctele de reper ale expoziției de față: „Totul se desfășoară în jurul câtorva puncte tematice focale. Unul din punctele tematice este acesta: Doina Mihăilescu a preluat dintr-o icoană de secol XV tema punerii în mormânt. Teologul Andrei Scrima, una dintre marile minți ale teologiei mondiale, a zis: „Unde există punere în mormânt, există înviere.” Tema punerii în mormânt apare din când în când în expoziție, surprinzându-te. Punctele focale conțin un centru fix, conțin pământ matern, conțin cer, conțin atmosferă vie.”

Totodată, criticul de artă a menționat că arta bizantină este cea mai puternică sursă de inspirație a Doinei Mihăilescu, dar și o influență puternică a culturii române: „Bizanțului trebuie să-i fim recunoscători noi toți. Așa cred eu că trebuie sărbătorit Centenarul ulturii române… uitându-ne acolo și văzând cum și de unde s-a inspirat Ștefan cel Mare, cum și de unde s-a inspirat Constantin Brâncoveanu, nu sporovăind și certându-ne ca niște caraghioși, la televizor. De-aia îi mulțumesc doameni Mihăilescu, pentru că ne-a oferit prilejul să sărbătorim cu adevărat la un nivel înalt Centenarul Marii Uniri.”

Desenând cu ochii închiși

Oliv Mircea a făcut distincția și între tipurile de tăcere ca părți integrante ale exponatelor: „Pictura e o operă grea, de lungă durată, în care calitatea tăcerii e esențială. Există o tăcere o vorbitoare, există o tăcere teologică. Există un moment în care ele, aceste lucrări, încep să cânte prin armonia culorilor, prin grația extraordinară a desenului, prin felul în care tema se ivește încet-încet din adâncul căutării artistice. Pentru Doina Mihăilescu, tăcerea este condiția spirituală a gândirii și a înțelepciunii.”

În continuarea prezentării, a fost descrisă metoda inedită a artistei de a se pregăti pentru lucru, făcând apel la imaginație, intuiție și antrenament: „Dimineața la 9 merge la atelier, începe exercițiul de desen, dar face ceva ce n-au făcut mulți artiști: se leagă la ochi și desenează cu ochii închiși. Acestea sunt cu adevărat desene cu ochii închiși, adică e acea intrare în sine în care vrea să își coordoneze și să își facă exercițiul de intrare în muncă. Aceste exerciții au străbătut ultimii 20 de ani din cariera artistei.” Câteva dintre aceste desene realizate cu ochii închiși au fost expuse și așezate mai sus decât celelalte lucrări, pentru a se distinge, dar și pentru a sugera, parcă, faptul că flerul creator este o facultate superioară, pe care artistul are obligația de a o respecta și de a o cultiva.

„Desen excepțional”

Nu în ultimul rând, Oliv Mircea a subliniat unul dintre punctele forte ale artistei: „Cei care aveți cultură plastică imediat veți observa că Doina are un desen excepțional. Ea a știut să folosească un dar pe care l-a primit exact acolo unde civilizația bizantină s-a impus tot prin desenul excepțional. Bizanțul tot e o formă de desen uluitoare. Avem, deci nivelul estetic. Mai avem și nivelul teologic, fiindcă Doina știe multă teologie.”

Înainte ca expoziția să fie declarată în mod oficial deschisă, Doina Mihăilescu a fost invitată să își exprime câteva gânduri, dar artista a considerat că nu mai are nimic de adăugat la cele ce au fost deja spuse și că simte nevoia doar să își exprime recunoștința pentru concretizarea evenimentului: „Vă mulțumesc foarte mult pentru timpul pe care mi l-ați acordat. Prezența în orașul și în galeria dumneavoastră e într-adevăr o bucurie. Am ținut să fac expoziția asta și m-am bucurat că am putut s-o fac. Știu că am aici mulți prieteni.”