INTERVIU. Luiza Zan va aduce la Târgu-Mureș muzica lui Thelonious Monk: „E un challenge asumat, sper să iasă bine și să placă și publicului”

Una dintre cele mai importante reprezentante ale jazzului vocal din România, fermecătoarea Luiza Zan va susține sâmbătă, 14 iulie, de la ora 19:00, un concert special, alături de Daniel Csikos (pian) și Ciprian Parghel (contrabas) în Cetatea Medievală Târgu-Mureș.

Artista a pregătit un repertoriu special, format preponderent din compoziții ale legendarului pianist și compozitor Thelonious Monk, a cărui muzică originală și iconoclastă a produs mai multe jazz standards decât a oricărui alt jazzman în afară de Duke Ellington. Luiza Zan îi va întâmpina pe târgumureșeni cu aceeași emoție și pasiune cu care și-a obișnuit publicul, în cadrul unui recital care va avea loc în amfiteatrul din fața Bastionului Croitorilor. În caz de vreme nefavorabilă, concertul se va ține în corpul B. Intrarea este liberă.

Am vorbit puțin cu apreciata muziciană despre formula în care va concerta la Târgu-Mureș, despre public, colaboratori și alte aspecte importante ale unui concert memorabil.

Reporter: Reveniți la Târgu-Mureș (după International Youth Jazz Competition, din mai) într-o formulă inedită, alături de Daniel Csikos la pian și Ciprian Parghel la contrabas. Cunoașteți personal muzicienii? Ce (pre)sentiment aveți să cântați cu ei?
Luiza Zan: Îi cunosc pe amândoi de mulți ani. Deși nu am cântat fix în formula aceasta, de trio, este o mare bucurie să ne unim forțele pentru acest concert în primă audiție.

Rep.: Care sunt provocările pe care le presupune orice nouă colaborare? În general vă alegeți oamenii cu care veți cânta sau vi se fac propuneri?
L.Z.: În general, îmi aleg formula de concert. Uneori, am șansa să urc pe scenă alături de oameni cu care nu am avut ocazia să mai cânt (cum a fost proiectul cu Random Trip, din Ungaria, spre exemplu), dar, de fiecare dată, reverberațiile concertului respectiv au urmări în concerte următoare.
Sunt și propuneri pe care le refuz, din considerente muzicale, atunci când mi se pare că nu am ce spune în formula respectivă, când genul muzical nu mi se potrivește, sau contextul este în dezavantajul meu, în orice fel. Însă am noroc de o echipă de management foarte atentă și care mă sfătuiește bine.

De pe scenă, la un zâmbet sincer

Rep.: Știu că preferați să cântați în aer liber, ceea ce se va întâmpla și de această dată, dacă vremea nu se va răzvrăti. Care e diferența, pentru dumneavoastră, între a cânta într-un spațiu închis și unul deschis?
L.Z.: Este foarte greu de spus în două cuvinte de ce este diferit să cânți sub cerul liber – unde natura oferă un feed-back direct – față de interior – unde răspunsul publicului este mai apropiat, mai clar…
Pentru o cântăreață, este sigur o abordare diferită, în funcție de „oferta” sonorizatorului… Este foarte bine să cânți în aer liber, dacă sunetul este bun, dacă nu plouă, dacă nu bate prea tare vântul, dacă lumea se simte bine… Este la fel de bine să cânți înăuntru, dacă sunetul este bun, dacă lumea nu vorbește în timpul pieselor calme, dacă vibe-ul e bun…

Rep.: Ne puteți spune câte ceva despre repertoriul pe care îl veți prezenta sâmbătă?
L.Z.: Sâmbătă vom cânta Monk. Thelonious Monk, compozitor și pianist nonconformist, ciudat, greu, singur.
Versurile pieselor pe care le vom interpreta sâmbătă au fost, în mare parte, compuse de Carmen McRae.
Eu nu am cântat decât vreo două din piesele lui Monk până acum. E un challenge asumat, sper să iasă bine și să placă și publicului.
Bine, mai avem vreo două surprize…

Rep.: Ce așteptări sau dorințe aveți din partea publicului, fie el cunoscător al muzicii dumneavoastră, fie aflat la primul contact?
L.Z.: Eu nu am niciodată așteptări de la public. Publicul e cel care vine cu așteptări, în cel mai bun caz. Tot ce îmi doresc înainte de orice concert este ca toată lumea să se simtă bine și să nu aibă regrete că a venit la un concert de-al meu…
Așteptările sunt mai ridicate în ce mă privește, dar, câtă vreme respect programul de studiu auto-impus, mă îmbrac frumos, mă simt bine pe scenă și fac un pas către inima spectatorului, ca să înțeleg ce răspunde întrebărilor mele muzicale, câtă vreme comunicăm fluent, totul are șanse să se termine cu un zâmbet sincer și o dorință împărtășită de a ne revedea :-).

A consemnat Andrei VORNICU