FOTOGALERIE: Ziua Imnului Național al României, aniversată cu suflet la Târgu-Mureș

29 iulie 2018

Garnizoana Tîrgu Mureş şi Instituţia Prefectului – Judeţul Mureş, în colaborare cu Consiliul Judeţean Mureş şi Primăria Municipiului Tîrgu Mureş a organizat o ceremonie publică de intonare a imnului național cu prilejul aniversării Zilei Imnului Național al României”, în Piața Teatrului din Tîrgu Mureș. Evenimentul a avut loc duminică, 29 iulie, începând cu ora 12.00, și a debutat cu întâmpinarea persoanei oficiale prin prezentarea onorului militar, salutarea drapelului de luptă, trecerea în revistă a gărzii de onoare și salutarea acesteia.

A urmat binecuvântarea și rugăciunea pentru poporul român oficiate de preotul militar al garnizoanei Tîrgu Mureș, părintele Ioan-Dorin Șandor.

Reprezentatul Instituției Prefectului – Județul Mureș, subprefectul Nagy Zsigmond a rostit cuvântul de deschidere, după care directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Mureş, publicistul Nicolae Băciuţ a rostit o alocuțiune referitoare la semnificația evenimentului, simbolistica versurilor, precum și un scurt istoric al Imnului Național al României. Îl vom reproduce intergral, în rândurile care urmează:

„Marcăm azi, împreună cu toţi cei care simţim româneşte, Ziua Imnului Naţional, o zi consacrată astfel din anul 1998, data de 29 iulie fiind pusă în relaţie cu data de 29 iulie 1848, când în Râmnicu Vâlcea, în parcul Zăvoi, a fost cântat prima oară cântecul „Deşteaptă-te, române”, care semnifica unitatea Revoluţiei Române poşoptiste.

De aici şi până la ridicarea la rang de Imn Naţional al acestuia, au trecut 141 de ani, timp în care cântecul şi-a verificat virtuţile unei simbolistici cuprinzătoare a sentimentului românesc al fiinţei.

Înainte de a intra în istoria Imnului Naţional al României, se cuvine să spunem câteva cuvinte despre imn, ale cărui semnificaţii prime, în civilizaţia greco-romană, când a şi apărut ca gen liric, era de „cântec de biruinţă”, având între iluştrii săi promotori pe Orfeu, Alceu, Pindar.

Destinaţia iniţială a fost aceea de glorificare, a unui erou, a unei ţări, a unui pământ.

Evoluţia în timp a imnului e marcată de ţinta regalităţii ca substanţă a sa, ca, în cele din urmă, să cunoască rangul suprem, al statalităţii, al naţiunii.

Traseul devenirii imnului pleacă din secolul al XII-lea, cu versurile imnului Japoniei, ca apoi, în secolul al XVII-lea, Olanda să aibă imn cu versuri şi muzică.

De altfel, imnul naţional sau de stat îşi consolidează poziţia în secolul al XVIII-lea, în Anglia, cu intonarea imnului „Dumnezeu să-l apere pe rege”, care a deschis calea imnurilor regale, în dimensiunea lor festivă.

Prin Revoluția franceză de la 1789 și ¬¬imnul – „La Marseillaise”, semnificaţiile imnice sporesc, câştigând în conţinutul lor idealuri de libertate, independenţă, unitate naţională, integrându-se firesc în arsenalul luptelor pentru configurări statale.

Secolul al XIX-lea, ca secol al naţiunilor europene, a adus imnului aură sacră, fiind pus alături de drapel ca simboluri supreme ale naţiunilor.

Într-un astfel de context european sunt scrise şi versurile poemului „Un răsunet”, de Andrei Mureşanu, care apoi, în expresia sa esenţială, „Deşteaptă-te, române”, să însoţească întreaga istorie a poporului român.

Poemul a fost scris sub impulsul trăirilor prilejuite de Adunarea de pe Câmpul Libertăţii din 3/15 mai 1848, unde au reverberat la intensitate maximă idealurile fundamentală ale aspiraţiilor naţionale.

Publicat pentru prima dată în suplimentul publicaţiei „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, în numărul 25 din 21 iunie 1848, poemul şi-a dovedit forţa sa mobilizatoare şi imperativă şi prin binecunoscutul îndemn „Acum ori niciodată”.

Pe o melodie culeasă de Anton Pann, cântecul a fost intonat în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), în Primul Război Mondial şi la Marea Unire din 1918, dar şi pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial.

Până la „Deşteaptă-te, române” asumat ca imn naţional, într-o istorie zbuciumată, românii au avut şi alte imnuri, precedate de un „Marș triumfal” și primirea steagului și a Măriei Sale Prințul Domnitor (1862-1881), melodie fără cuvinte, compozitor Eduard Hubsch.

Primul imn a fost „Trăiască regele” (1881-1947), urmat de „Zdrobite cătușe” (1948-1953 (compozitor Matei Socor, versuri de Aurel Baranga), „Te slăvim, Românie!” (1953-1977) (versuri de Dan Deşliu şi Eugen Frunză, muzica Matei Socor. În 1975, Nicolae Ceau¬șescu a impus un alt imn, fiind folosite versurile scrise de Andrei Bîrsan și melodia compusă de Ciprian Porumbescu – „Pe-al nostru steag e scris Unire”. Dar, din 1977 și până în 1989, Imnul de stat a fost „Trei culori cunosc pe lume”, tot pe muzica lui Ciprian Porumbescu, dar cu textul modificat. După decembrie 1989, „Deșteaptă-te române!” şi-a câştigat autoritatea morală de a reprezenta ca imn naţional un popor, o ţară.

Acest lucru îl statuează Constituția României, unde, la articolul 12, intitulat „Simboluri naționale”, la alineatul 3, stă scris că „Imnul naţional al României este «Deşteaptă-te, române»”.

Conform Constituţiei României, Imnul Naţional este considerat simbol naţional, alături de drapelul tricolor, stema ţării şi sigiliul statului.

O zi a Imnului Naţional nu poate fi decât o sărbătoare, dar o sărbătoare în care să reflectăm la conţinutul şi la mesajul care se transmite. Pentru că doar în funcţie de cât din idealurile acestuia sunt înfăptuite, putem spune că ne respectăm imnul, că ne respectăm pe noi, ca popor, ca naţiune în concertul naţiunilor lumii.

Intonând Imnul Naţional nu facem decât să dăm o înaltă cinstire celor care s-au jertifit pe altarul patriei, dar şi celor care cred în destinul ei, punând şi de acum înainte chezăşie viaţa lor pentru neam şi ţară.

Dumnezeu să binecuvânteze România, pe noi, cei care suntem fiii ei devotaţi.”

A urmat apoi un scurt moment artistic în cadrul căruia actorul Nicolae Cristache a lecturat versurile imnului, după care îndrăgita interpretă de muzică populară Dorina Oprea a interpretat o piesă.