Home / Interviu / INTERVIU. Călugărul Cristian Constantin Trifan pictează miniaturi religioase și are vederi largi: „Suntem cu toții niște fractali care pornesc din Dumnezeu”
Călugărul Cristian Constantin Trifan are o viziune unică asupra lumii (Foto: Andrei Vornicu)

INTERVIU. Călugărul Cristian Constantin Trifan pictează miniaturi religioase și are vederi largi: „Suntem cu toții niște fractali care pornesc din Dumnezeu”

Distribuie

Cristian Constantin Trifan s-a născut la Roman, iar în 1993 a intrat la Mănăstirea Petru Vodă, însă după plecarea dintre noi a părintelui-stareț Iustin Pârvu, a părăsit la rândul lui mănăstirea și nu s-a mai întors. Între timp a făcut Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași, la secția Patrimoniu cultural și restaurare. Ultimul an de masterat l-a terminat la specializarea Icoane și pictură miniaturală, dezvoltând o adevărată pasiune pentru cea din urmă. Din 2015 locuiește la Iași, într-o formă de călugărie albă, dar are și o colibă pe munte, unde se retrage când presiunile citadine devin prea mari, iar glasul reconfortant al solitudinii îi dă ghes.
Creștin ortodox practicant, Cristian Constantin Trifan își oferă însă libertatea firească de a trăi credința așa cum consideră de cuviință și nu își impune limite de gândire. Este un practicant al zen-ului, care în esență este o străveche artă a respirației, și care susține în fapt actul rugăciunii prin prezență și conștientizare. Deși devotat călugăriei, Cristian Constantin Trifan consideră că și cuplurile căsătorite pot accede la mântuire la fel de eficient, întrucât atât celibatul monahal, cât și căsătoria reprezintă modalități în sine atâta timp cât sunt asumate, și când în cazul soților există un interes reciproc pentru spiritualitate. Călugărul-pictor mi-a mărturisit amuzat și că în tinerețe asculta cu plăcere muzică heavy metal. N-a menționat formații. Acum preferă să savureze sunetul pensulei pe hârtie sau liniștea.
La Târgu Mureș a venit cu 25 de miniaturi și o icoană a Sfântului Nicolae, pe blat de lemn de tei, și le-a prezentat în cadrul unei expoziții susținute la galeria Deisis din cadrul Palatului Culturii. Până la finalul expoziției a vândut 8-9 din exponate și mi-a împărtășit câteva gânduri despre activitatea și viața sa atipice pentru un călugăr român în An Centenar.

 

Reporter: Pictura este o pasiune veche pentru dumneavoastră?
Cristian Constantin Trifan: Înainte de a intra la mănăstire, am pictat natură statică și peisaje, dar nu prea am mai avut timp apoi, la mănăstire. Am încercat la Petru Vodă, dar mănăstirea se afla la început, trebuia construită și aveam de făcut multă ascultare. În facultate am reînceput să pictez și să mă calific în pictura bizantină, în iconografie. Eu am terminat secția de Restaurare de carte. Eu am mai văzut manuscrise când eram copil, la muzeele diverselor mănăstiri, la Sucevița și Moldovița, de exemplu, dar abia la maturitate le-am apreciat la adevărata lor valoare și mi-au plăcut foarte mult. Atunci mi-am zis: asta e calea – rugăciunea și pictura. În anul doi de master am trecut de la Restaurare la secția de Pictură. Miniaturile nu sunt decât niște icoane la care s-au adăugat texte, un frontispiciu și ornament.

Rep.: Am observat că sunt foarte decorative și au o luxurianță inclusiv cromatică, ce place ochiului.
C.C.T.: Da. Vin din partea bizantină, dar și cele occidentale sunt foarte frumoase, însă nu am făcut până acum. Cel mai bun miniaturist român a fost considerat Gavril Uric, care a trăit în perioada lui Ștefan cel Mare.

„Eu încerc să văd deschis din toate punctele de vedere”

Rep.: În prezent unde aveți acces la astfel de manuscrise pentru a vă inspira din ele sau ca să le reproduceți?
C.C.T.: Am cules foarte multe din facultate și o parte din ele de prin biblioteci, în special de la Biblioteca Facultății de Artă din Iași. Sunt albume cu miniaturi. Am cules foarte multe miniaturi occidentale și data viitoare sper să fac o expoziție cu astfel de miniaturi. E renumită Biblia de la Lindisfarne care a fost pictată în jurul anilor 715-720 de un călugăr, și conține niște imagini de o frumusețe extraordinară.

Rep.: În acest caz nu mai vorbim de cultul ortodox, care nici nu exista pe atunci.
C.C.T.: Acuma, din punctul de vedere al artelor, eu nu mai văd distinct.

Rep.: Eram curios dacă nu v-a criticat cineva din cadrul Bisericii Ortodoxe pentru că abordați și inconografia de alt rit.
C.C.T.: Sigur aș fi primit niște critici dacă le pictam și le expuneam, dar depinde foarte mult de om aici. Sunt oameni care au o deschidere mai largă și nu văd aceste lucruri limitat. Eu încerc să văd deschis din toate punctele de vedere. Suntem oameni și toți îl avem pe Dumnezeu în interiorul nostru, după cum spun Sfinții Părinți. Am avut o miniatură, care s-a dat, și care îl reprezenta pe David și conținea un citat din Psaltire, Psalmul 81:6, în care scrie: „Eu am zis Dumnezei sunteți și toți fii ai Celui Preaînalt.” Deci, toți, nu scrie în paranteză ortodocși, ci toți oamenii. Se citește Psaltirea peste tot, și în biserici și în mănăstiri, dar foarte puțini oameni iau aminte la acest citat.

Rep.: Și faptul că se precizează că „sunteți Dumnezei”, adică o echivalență cu Sursa.
C.C.T.: Da. Și Mântuitorul a spus: Fiți Dumnezei! Adică fiți ceea ce sunteți cu adevărat. Dar următorul paragraf din Psaltire era în felul următor, la 81:7: „Dar voi ca niște oameni muriți și ca niște căpetenii cădeți.” Cu alte cuvinte, voi nu vreți să vă identificați cu natura divină și cu cea umană. Oamenilor nici nu li se prea explică. Dar primul Sinod de la Niceea a stabilit natura divină și cea umană a Mântuitorului. Și practic toți oamenii sunt la fel, asta este ideea. Nu vreau să mă extind și la budiști și la taoiști, dar măcar în creștinism ar trebui să știe toți lucrul ăsta, și s-ar schimba puțin purtarea, atmosfera și întreaga societate creștină. După cum vedem, deja este într-o decădere. Sunt oameni care urcă precum rachetele, dar alții care coboară la fel de vertiginos.

O disertație neconvențională

Rep.: Cam cât vă ia să pictați o miniatură?
C.C.T.: Depinde… câteva zile. Mă mai odihnesc, mă mai rog, mă opresc să mai respir, mai fac mișcare, dar într-o zi mă apuc, după ce îmi termin programul de rugăciune și de tot ce am de făcut, și stau până pe la 10. Începând de toamna, lucrez tot mai mult pe lumină artificială și atunci ochii îmi obosesc mai repede. Dar îmbin pictura cu rugăciunea, cu respirația și cu cititul.

Rep.: În ce lucrați, mai exact?
C.C.T.: În tempera și foițe de aur.

Rep.: Ce reacții ați primit până acum din partea reprezentanților Bisericii?
C.C.T.: Nu le-au văzut (râde). Au văzut o singură lucrare, cea din lucrarea de disertație, care se numește „Miniatura Nașterii Domului ca infinitate fractalică în compoziție proprie”. Este foarte complexă, am introdus și fractalii, holografia, infinitatea și nemurirea, care sunt caracteristice ortodoxiei și, în general, creștinismului: prin Hrisos toți suntem nemuritori.

Rep.: E o abordare destul de revoluționară.
C.C.T.: Da, da. Și am luat 10. De fapt, am vrut să demonstrez în virtutea acestui citat, „Dumnezei sunteți”, și să fac o asociere cu fractalii, pentru că m-au întrebat care este legătura. Suntem cu toții niște fractali care pornesc din Dumnezeu. Sfântul Porfirie spune: „Să-l vedeți pe Hristos în fiecare om.” Dacă, într-adevăr, ne-am ajusta privirea în așa fel încât să-l vedem pe Hristos în fiecare om, toți am fi niște Hristoși, Dumnezei. Am făcut astfel legătura cu nașterea Mântuitorului. L-am introdus în lucrare și pe Brâncuși, pentru că are Coloana fără sfârșit, și am introdus și numărul de aur, printre altele.

Rep.: V-ați gândit să publicați lucrarea? Ar putea fi de interes.
C.C.T.: Nu, deși mi s-a mai propus, dar am stat în mănăstire și nu mi-am dezvoltat prea mult limbajul care se găsește în cărțile de-acum. Cartea e scrisă pe înțelesul tuturor.

Rep.: Nu cred că un redactor bun ar avea probleme să o aducă la o formă optimă.
C.C.T.: O să mă mai gândesc. Acum aș vrea să găsesc un sponsor fiindcă aș vrea să scriu o evanghelie de la cap la coadă, folosind grafia bizantină, și cu imagini din evenimentele biblice. Dar rămâne de văzut.

Ilustrație din cadrul lucrării de disertație

„Ne putem folosi de tehnologie foarte bine”

Rep.: Alt tip de pictură vă mai tentează acum? Ce preferințe mai aveți în domeniul artelor plastice?
C.C.T.: Acum nu aș mai face alt tip de pictură. Mi-a plăcut foarte mult pictura înainte de a intra la mănăstire, la 28 de ani. Atunci făceam tot reproduceri, în special după Aivazovsky și Shishkin. Modigliani mi-a plăcut foarte mult, și Picasso. Dar acum miniatura e pictura care îmi place și mai am modele foarte frumoase pe care vreau să le pictez și să le expun.

Rep.: Vă întreb în ideea că astea sunt reproduceri și poate că simțiți nevoia să faceți lucrări originale.
C.C.T.: M-am gândit și la asta și chiar o să încerc. O să vreau să completez spațiile libere cu broderii frumoase. Dar deocamdată rămân pe miniatură. La comandă aș putea să fac și icoane. Din asta trăiesc. Am o colibă pe munte și în vecinătate mai locuiește un pustnic care n-are nici un venit, și îl mai ajut să trăiască. El stă tot timpul acolo, într-o chilioară, și nu îi e ușor. E la înălțime, iar în zona Neamțului e foarte frig iarna. E mai bolnăvicios de felul său și îl susțin cât pot.

Rep.: Aveți vreun site sau blog sau altă modalitate în care cei interesați vă pot vedea lucrările?
C.C.T.: Încă nu, dar o să-mi fac. Până acum am mers mai mult pe reclamă de la om la om. Cine a intrat aici, de exemplu, a fost rugat să transmită mai departe cunoștințelor să vină și să vadă expoziția.

Rep.: În ce relații sunteți cu tehnologia?
C.C.T.: (râde) În relații mai degrabă neprietenoase.

Rep.: E vorba de o lipsă de interes sau de o opinie negativă?
C.C.T.: N-am nici o opinie negativă. E clar că ne putem folosi de tehnologie foarte bine. Internetul ne oferă informații din toate domeniile. Putem lua tot ce vrem de-acolo pentru noi, găsim și cărți. Nu este educație în a căuta pe internet. Nu este educație din partea părinților. Poate că la școală li se mai spune. Copiii sunt acum influențați, a se înțelege manipulați, în anumite direcții, și nu știu dacă mai caută ce-i frumos. Sau caută și asta, dar până ajung acolo durează mai mult.

A consemnat Andrei VORNICU


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Încă o balastieră în județul Mureș

Distribuie Comisia de Analiză Tehnică din cadrul Agenției pentru Protecția Mediului Mureș a decis, recent, …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.