Share

Home / Cultură / RECENZIE. Când „Regele moare“, spectatorul învie
Victor Rebengiuc și Mariana Mihuț (Foto: Florin Ghioca)

RECENZIE. Când „Regele moare“, spectatorul învie

Cuplul de regizori Andreea și Andrei Grosu au devenit de ani buni etaloane ale calității teatrale prin fondarea și conducerea teatrului independent unteatru care, inițial, funcționa în condiții precare într-un imobil din spatele CEC-ului. În pofida mijloacelor restrânse, teatrul s-a impus pe piața artistică bucureșteană prin producții de calitate, în care nu s-au făcut rabat la talent și pasiune. Între timp, unteatru a devenit un brand în sine, a obținut un sediu nou, pe măsura prestigiului, iar fondatorii au câștigat notorietate ca regizori.

Având ca background exigența artistică în detrimentul dimensiunii comerciale și primind girul Teatrului Național din București, cei doi regizori au ales piesa lui Eugène Ionesco care e, cu siguranță, cea mai personală, la nivel uman cea mai profundă și, din punctul meu de vedere, cea mai semnificativă: „Regele moare“. Distribuția, formată din marii actori Victor Rebengiuc și Mariana Mihuț, dar și din actori din altă generație, foarte talentați, precum Ada Ciontea, Șerban Pavlu, Florentina Țilea și Richard Bovnoczki, au contribuit din plin la realizarea unui spectacol pe care îndrăznesc să îl numesc de referință în canonul ionescian.

Povestea e simplă ca idee, dar nivelul de complexitate este invers proporțional: regele Bérenger întâiul este anunțat subit de apropiații săi că e pe moarte și își va da ultima suflare la finalul spectacolului, peste o oră și treizeci de minute. Între timp, castelul său a devenit o ruină, de împărăție s-a ales praful, universul a intrat în degringoladă, puterile regelui l-au părăsit cu desăvârșire, astfel încât din cel de odinioară a rămas o umbră. Firește, orgoliul său regal îl împiedică în primă instanță să își recunoască declinul, dar pe măsură ce faza negației avansează spre următoarea, în sufletul regelui se instalează teroarea față de moarte, panica față de necunoscut și neputința de a-și deturna soarta de la cursul ei firesc, dar implacabil. Apropiații săi nu îi sunt de nici un ajutor în această situație și nu îi pot alina tulburarea, de care nici nu sunt foarte afectați. Fiecare moarte în sine este o experiență singulară, intimă, incomunicabilă și de neîmpărtășit.

Evoluția spectacolului conduce inevitabil către ultimele clipe de viață ale regelui și, deși nu există o succesiune de evenimente propriu-zise și nici răsturnări de situație, spectacolul devine o dinamică meditație poetică și profundă asupra morții, a renunțării involuntare la istorie și corporalitate și accederea către o dimensiune nouă, pe care doar moartea o revelează.

Jocul lui Victor Rebengiuc este patetic în sensul în care stârnește mila și compasiunea, este jelanie, revoltă, stupoare și neîncredere, dar nu este niciodată exagerat și necredibil. Mariana Mihuț îl susține prin fermitate și intransigență, iar Ana Ciontea încearcă să îi îndulcească starea de spirit prin tandrețe și sensibilitate. Șerban Pavlu interpretează rolul unui personaj polimorf care, prin deformație profesională, este licitat de toate activitățile pe care le profesează și își schimbă în permanență atitudinea față de rege, oscilând între empatie, detașare, ironie, respingere și dorință de a-i asigura memoria pentru posteritate. Reacțiile întârziate și inutile ale Guardului reflectă futilitatea acțiunii fizice de orice fel în fața unei sorți prestabilite, al cărei curs nu poate fi modificat.

Deși moartea e capătul de linie al fiecărei vieți și, probabil, cea mai elementară lege a universului, omul nu a reușit să accepte ideea, iar spaima de neființă rămâne în continuare cea mai profundă. „Regele moare“ e un exercițiu de familiarizare cu ideea morții, o negociere cu inevitabilul, o conciliere între spiritul de conservare și cel de renunțare, care este în egală măsură util, dar care nu ne este înnăscut.

Spectacolul ne atrage atenția că relația cu propriul trecut este fundamentală, la fel ca și importanța de a trăi viața pe care o considerăm cea mai bună pentru noi, și nu varianta impusă de societate. Piesa lui Ionesco nu trasează direcții post-mortem și nu implică în mod explicit o continuare a vieții terestre într-o formă de existență spirituală, într-un fel sau altul. Concluzia lui referitoare la destinația omului după „marea trecere“ rămâne ambiguă, dar ne lasă pe noi, spectatorii, să îi atribuim finalitatea pe care o preferăm sau în care credem. Important este să fim pregătiți pentru aceasta, indiferent că se va concretiza printr-o adeziune la substanța cosmică, prin mântuire, prin reîncarnare sau prin dispariție totală.

„Regele moare“ insuflă viață prin însuși actul de a-i dezbate opusul și reușește, prin emoție, simplitatea montării scenice, reducerea la esența efemeră a umanității (e notabil faptul că regele poartă, alături de soțiile sale, coroane de hârtie, ca la grădiniță, iar condiția sa regală e redusă la butaforie) și prin sinceritate, să te facă să te simți mai viu după o întâlnire cu moartea.

Din distribuție fac parte actorii: Victor Rebengiuc (Bérenger întâiul, regele), Mariana Mihuț (Regina Marguerite, prima soţie a regelui Bérenger întâiul), Ana Ciontea (Regina Marie, a doua soţie a regelui Bérenger întâiul), Șerban Pavlu (Doctorul, care e şi chirurg, călău, bacteriolog și astrolog), Florentina Ţilea (Juliette, servitoare, infirmieră) și Richard Bovnoczki (Guardul).

Traducerea le aparține lui Vlad Russo și Vlad Zografi, regia este semnată de Andreea & Andrei Grosu, scenografia, decorul și costumele sunt realizate de Vladimir Turturică, iar light design-ul este conceput de Chris Jaeger.

Andrei VORNICU

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regurile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

Un nou proiect: observator astronomic şi planetarium la Platoul Corneşti!

Consilierii locali ai municipiului Târgu-Mureş sunt invitaţi să dezbată şi să decidă, într-o şedinţă viitoare …

Share
Share