Home / Cultură / CRONICĂ. Important e să nu îți pierzi mințile – „Mamă, mi-am pierdut mâna!“, la FNT
Aida Avieriței în rolul Mașka (Foto: Adi Bulboacă)

CRONICĂ. Important e să nu îți pierzi mințile – „Mamă, mi-am pierdut mâna!“, la FNT

Distribuie

Adolescența e un subiect care se pretează la nenumărate tipuri de interpretări și abordări fiindcă reprezintă tot atâtea variante existențiale ale omului. Perioadă de tranziție către maturitate, tulbure și revelatoare în același timp, coincide cu etapa marilor descoperiri ale vieții, a visurilor personale, a îndrăznelii și uneori a inconștienței, dar și a cristalizării temerilor, complexelor, a fricii de necunoscut și a derivei existențiale. Spectacolul „Mamă, mi-am pierdut mâna!“ de Maria Kontorovici, pus în scenă de Alexandru Mâzgăreanu la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, explorează acest set de conflicte cu care oricine se identifică într-o măsură mai mică sau mai mare.

Mașka este o adolescentă aflată într-un război deschis cu cei cunoscuți, pe care îi consideră plictisitori, tâmpiți și lipsiți de profunzime, cu tânăra ei mamă, care nu o sprijină, ci îi accentuează insecuritățile și, nu în ultimul rând, cu ea însăși, pe care încearcă să o descopere. Mașka, la fel ca orice adolescentă sceptică, pune totul sub semnul întrebării, se compară cu ceilalți, se subevaluează și își caută pe cineva cu vulnerabilități asemănătoare și personalitate compatibilă. Se succed în ritm alert o serie de deziluzii și eșecuri mai mult sau mai puțin majore, precum un prim contact sexual lamentabil, o tentativă neizbutită de a intra în rândul unor tinere populare, dar superficiale, încercarea de a se integra într-un grup social, la petrecere, și de a se simți bine în pielea ei. La sugestia mătușii sale, tanti Sveta, o individă rizibilă, de un prost-gust remarcabil, dar bine intenționată, Mașka își schimbă ținuta și coafura, devine mai feminină și mai îndrăzneață, dar schimbarea exterioară nu se sincronizează cu cea interioară, iar discrepanța devine în cele din urmă vizibilă.

Tânăra își găsește refugiu într-un univers imaginar, în care super-eroul ei personal, Starman, îi servește ca mentor, o încurajează și îi dă, la propriu, lecții de zbor, într-un decor care abolește condiționările sociale și limitele de orice fel. Treptat, însă, apelul la imaginar pălește, iar realitatea va invada irevocabil existența Mașkăi, care va cocheta o vreme cu dorința de a deveni manechin.

Când, în cele din urmă, mama ei îi va reproșa, făcând referire la emisiunile care prezintă destinele extraordinare ale unor oameni cu dizabilități, că până și infirmii au o poziție superioară Mașkăi, tânăra va rămâne marcată și va lua, în final, o decizie care îi va schimba viața în mod iremediabil.

Montarea beneficiază de mult umor, ironie, vervă și momente de respiro, care oscilează cu cele dramatice. Alternanța de song-uri (sunt audiate și interpretate mai multe variante ale mega hit-ului anilor ’90 „What Is Love“ de Haddaway), momente de dans, coregrafia scenelor de zbor alături de Starman și ritmul alert fac din „Mamă, mi-am pierdut mâna!“ un spectacol agreabil care, pe alocuri, în momentele în care s-a făcut uz de ceață, ecouri, efecte sonore cu rezonanțe subacvatice, a dus cu gândul la universul lui Radu Afrim. Jocul actoricesc este savuros, cu nerv, iar scena de grup în care Mașka ia parte la o masă în familie alături de rudele ei excentrice este memorabilă și plină de haz. Este semnificativ felul în care Aida Avieriței, interpreta rolului principal, își schimbă jocul actoricesc în momentul în care Mașka se emancipează la nivel exterior, atenuând gesticulația aprinsă, interjecțiile și maniera exagerată de a vorbi, care reclamă atenție, și apelând la un mod de exprimare fizic și verbal mai ponderat.

Singura inadecvare care mi s-a părut pronunțată a fost contrastul dintre evoluția propriu-zisă a Mașkăi, cu toate evenimentele acumulate care au contribuit la conturarea unor noi motivații, și finalul propriu-zis, al cărui caracter radical nu justifică traseul existențial al personajului. Drama Mașkăi este vizibilă, dar nu este ieșită din comun și, aș îndrăzni să spun, nu are dimensiunile unei traume incurabile, iar măsura luată de aceasta pentru a obține atenție, compasiune și sprijin – și poate chiar iubire, cuvânt care apare în spectacol în repetate rânduri, cu caractere strălucitoare mari – intră în discordanță cu acțiunile ei de până atunci. Iar felul destul de light cu care a fost tratat subiectul până în acel punct dau momentului culminant un aer de irealitate, sugerând că evenimentul nu s-a produs cu adevărat, ci e doar o posibilitate speculată sau o proiecție disperată a Mașkăi.

Făcând abstracție de acest fapt, spectacolul este bine condus regizoral, punctat de scene intense, cu un umor de calitate și pune în valoare o parte a potențialului (în mod cert, substanțial) tinerei trupe de actori a Teatrului Tineretului din Piatra Neamț.

Andrei VORNICU

Distribuția:
Mașka: Aida Avieriţei
Kostia, Vladik, Mișka, un băiat: Emanuel Becheru
Starman: Dragoş Ionescu
Katia: Cristina Mihăilescu
Dașa: Cătălina Bălălău
Sașka, Ania: Corina Grigoraş
Mama: Sabina Brânduşe
Tanti Sveta: Cătălina Ieşanu
Bunica: Loredana Grigoriu
Nenea Fedea, bunicul: Tudor Tăbăcaru
Tanti Olga: Gina Gulai
Nenea Luca: Dan Grigoraş
Petea, un băiat: Florin Hriţcu
Traducerea: Raluca Rădulescu
Regia: Alexandru Mâzgăreanu
Decorul: Romulus Boicu
Costumele: Alexandra Mâzgăreanu
Acrobații: Marian Peter
Muzica originală: Alexandru Suciu


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

INTERVIU – Patru elevi de la „Papiu”, calificați la Etapa Națională a Olimpiadei de Matematică. „Matematica este regina tuturor științelor”

Distribuie Performanță demnă de admirație și aplauze pentru patru elevi ai Colegiului Național „Alexandru Papiu …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.