„Ultimul discurs”, poem impresionant în memoria lui Alexandru Fiordean

Internautul Luigi Popescu a postat marţi, 6 noiembrie, pe reţeaua de socializare Facebook, un poem intitulat „Ultimul discurs”, dedicat memoriei lui Alexandru Fiordean, tânărul în vârstă de 17 ani, elev la Colegiul Naţional „Unirea” din Târgu-Mureş, care şi-a pierdut viaţa duminică, 4 noiembrie, într-un accident rutier petrecut în judeţul Neamţ.

Redăm, în rândurile de mai jos, „Ultimul discurs” de Luigi Popescu (fost profesor al lui Alexandru Fiordean):

“Fifi, oare ce-ar fi dacă
Peste-al lacrimei șuvoi
Ți-ai întoarce iar privirea
Și ai îngâna spre noi

Un cuvânt sau o șoptire
Un gând bun sau vreun blestem
Un răvaș de-ncurajare
Pentru cei ce astăzi gem?

Dacă astăzi te-ai întoarce
Ultimul discurs să-ți ții
Ce cuvinte ai alege
Pentru cei ce-s încă vii?

Celor ce ți-au fost prieteni,
Celor care te-au iubit,
Câtă vreme mai respiră
Și nu-s încă la sfârșit,

Le-ai spune că viața-i scurtă,
Că au totul de pierdut
Și de-s pe cărări greșite
Să o ia de la-nceput?

Celor ce ți-au fost profesori
Cum ți-am fost și eu… (mi-e dor!)
Le-ai spune că totuși școala
Nu e doar uzina lor?

Le-ai spune ce mult contează
Orice suflet de copil
Mai ales când știi că mâine
Poate-i capăt de fitil?

Celor care încă zboară
Duși de aripi de motor
Le-ai da sfatul, părintește,
Să conducă mai ușor?

Când le umflă vântul haina
Chiar de știu deja, măcar,
Le-ai striga tu cum atârnă
Viața de o clipă doar?

Celor ce te-au vrut departe
Și cu care te-ai certat
Le-ai spune acum, la urmă,
Că-i O.K., că i-ai iertat?

Și știind ce scurtă-i viața,
Ce puține clipe ai,
Ai lăsa tu de la tine
Chiar mai mult decât lăsai?

Fifi, pentru-aceia care
Vor a fi de capul lor
Le-ai spune „Mergi înainte”
Sau că nu au viitor?

Când se roagă toți acuma
Să te ierte Dumnezeu
Ce le-ai spune, să se roage,
Sau că ești și tu ateu?

Ce le-ai spune celor care
Au rămas în urma ta
Și-or mai plânge ani de zile
Iar la urmă vor uita?

Celor ce te plâng pe facebook,
Care știm că sunt destui,
Dar s-or duce mai departe
Egoiști și nesătui

Tot la fel ca înainte
Ocupați cu viața lor
Pe când lumea se scufundă
Iar copiii-îngeri mor?

Ce le-ai spune celor care
După ce găta-vom tot
Și te-om îngropa firește,
Cum se-ngroapă un om mort

În curând se vor întoarce
Unde-au fost și când erai:
Nici în rău și nici în bine
Nici în iad și nici în rai

Tot plutind pe ici pe colo
Ocupați cu al lor mers
Într-o lume fără țintă,
La o viață fără sens?

Când s-or scutura de lacrimi
Și-or uita că te-au iubit
Și vor crede iar că viața
E un drum fără sfârșit,

Nu le-ai spune oare, Fifi,
Că-s de-a dreptului nebuni
Că degeaba înălțat-au
Pentru tine rugăciuni?

Că degeaba au curs lacrimi
Că degeaba te-au jelit
Că degeaba au scris ode
Mortului ce l-au iubit

Că degeaba gânduri bune
Dacă n-or schimba ceva
Poate începând de astăzi…
Poate spre onoarea ta…

Dacă după tragedie
Să iubească nu vor știi
Pe cei care sunt aproape
Și sunt încă oameni vii

Pe vecinul de la poartă,
Pe străinul de pe drum,
Pe colegi și pe profesori
Cei de-odată sau de-acum

Pe părinți și pe prieteni,
Pe surori, și pe bunici
Și deși tot fac năzbâtii,
Chiar pe frații ăia mici

Fifi, dacă te-ai întoarce
Să ne dai un ultim sfat
Nu ne-ai spune c-am fost fraieri
Și că timpul l-am ratat

Tot certându-ne cu alții
Pentru lucruri de nimic?
Nu ne-ai pune ca de astăzi
Să-ncercăm măcar un pic

Să fim oameni mai de treabă
Ce avem, să prețuim
Să le facem zile bune
Celor pe care-i iubim?

Și când îi privim pe alții,
– Fiindcă tu deja te-ai dus -,
Să le spunem lor în locu-ți
Tot ce ție nu ți-am spus

Iar de te-am iubit vreodată
Să-i iubim pe ei mai mult
Să le fim și noi lumină
Cum ne-ai fost tu nu demult

Fifi, Fifi… bate ceasul
Pentru tine e târziu
De ne-om mai vedea vreodată
Îmi e greu să spun… nu știu!

Pentru noi mai este vreme
Pentru mine, pentru cei
Care plâng în colțuri negre
Toți pe unde se știu ei

Fifi, dacă te-ai întoarce
Habar n-am ce-ai vrea să spui
Dar vedem cu toții astăzi
Ce e viața omului

Și de-ar fi vreo rugăciune
Să înalț spre Dumnezeu
După ce întâi I-aș cere
Să ne-aline dorul tău

M-aș ruga pentru aceia
Dintre care-am mai rămas
Până când va fi să bată
Și la noi un ultim ceas

Să-nvățăm cât mai e vreme
Timpul să ni-l numărăm
Ca prin viața asta scurta
Fiecare cum zburăm

Să știm ce e rău, ce-i bine
Ce e rai și ce e iad
Și sa mergem înainte
Chiar când stelele mai cad

Fifi, când o trece timpul
Și-om uita că ne lipsești
Să fi învățat atuncea
Cât contează să iubești.”

(Redacţia)