6 ianuarie, românii sărbătoresc Botezul Domnului

În data de 6 ianuarie, românii sărbătoresc Botezul Domnului, unul dintre cele mai mari praznice ale creştinătăţii. Intitulată în popor Bobotează, în limbaj bisericesc, se întâlnesc şi denumirile de Teofanie sau Epifanie (Arătarea Domnului). În Ajun, credincioşii postesc şi se pregătesc în mod special pentru a întâmpina marele praznic şi primesc preotul care vine şi le sfinţeşte casele cu Agheasmă Mare. În acest sens, părintele prof. dr. Ilarion V. Felea arăta că: „La praznicul Bobotezei în fiecare an se începe înnoirea omului creştin. An de an, prin agheasmă se face nu numai sfinţirea caselor, ci şi a trupurilor şi a sufletelor omeneşti, se face curăţirea minţii, inimii şi a vieţii noastre”.

Sărbătoarea Bobotezei se referă la episodul biblic al Botezului Domnului în râul Iordan, săvârşit de Sfântul Ioan Botezătorul. Acest eveniment a avut loc când Domnul Iisus Hristos a ajuns la vârsta de 30 de ani, înainte de a începe lucrarea Sa de vestire a Evangheliei. Prin Botezul Său în râul Iordan, Domnul Hristos a sfinţit apele. De aceea, în ziua Bobotezei săvârşim slujba Sfinţirii mari a apei, iar în timpul slujbei cerem Duhului Sfânt să Se pogoare asupra apei. Sfântul Ioan Damaschin spune că Mântuitorul Hristos nu S-a botezat pentru că avea nevoie de curăţire, „ci pentru a lua asupra Sa curăţirea noastră”.

În Tradiţia patristică, Botezul Domnului în râul Iordan este corelat cu trecerea minunată a Mării Roşii de către poporul evreu. Aşa cum odinioară, prin harul făcător de minuni al Cuvântului neîntrupat ce a lucrat asupra lui Moise, egiptenii au fost încercaţi, iar evreii au fost eliberaţi, la fel şi acum, prin puterea Cuvântului întrupat, omul stricat şi decăzut este replămădit, iar demonii sunt striviţi, adică îşi pierd puterea.

La Botezul Domnului S-a arătat Sfânta Treime, de aceea sărbătoarea este numită şi Dumnezeiasca Arătare. Sfântul Grigorie Palama spune că Sfânta Treime Se arată în momentul zidirii şi al rezidirii. Tatăl l-a zidit pe om după chipul Cuvântului şi i-a dat viaţă în Duhul Sfânt. Întreaga Sfântă Treime a participat la crearea fiinţei omeneşti. Trebuia aşadar ca Sfânta Treime să Se arate şi în momentul replămădirii şi rezidirii omului. De altfel, după Botezul Său, Domnul Iisus Hristos Şi-a început lucrarea publică pentru mântuirea neamului omenesc. Mărturisirea Tatălui că Cel Care Se botează este Fiul Său iubit este un semn al Dumnezeirii Cuvântului şi al faptului că Fiul este de o fiinţă cu Tatăl. Apariţia Duhului Sfânt „ca un porumbel” ne aduce aminte de potopul din vremea lui Noe, când porumbelul pe care acesta l-a trimis de pe arcă s-a întors cu o ramură de măslin în cioc, prin care a anunţat sfârşitul potopului. În clipa Botezului lui Hristos, Sfântul Duh „ca un porumbel” a vestit sfârşitul potopului păcatului şi mântuirea care vine la toată lumea prin Hristos.

Ziarul Lumina