Home / Administratie / Iacob Prada, liantul relațiilor economice dintre Irak și România (I)

Iacob Prada, liantul relațiilor economice dintre Irak și România (I)

Distribuie

Cel mai longeviv ambasador al unui stat european în Irak, Iacob Prada  a revenit pentru câteva zile acasă la Ideciu de Jos, prilej cu care a răspuns cu amabilitate întrebărilor Cotidianului Zi de zi despre situația existentă în Irak, precum și despre perspectivele colaborării acestei țări cu județul Mureș.

Reporter: Sunteți veteranul corpului diplomatic în Irak. De câți ani reprezentați România în această țară ?

Iacob Prada: Sunt de peste opt ani ambasadorul României în Irak, cel mai longeviv ambasador în această țară. În ansamblu, mai vechi ca mine este ambasadorul din Bahrein, care vine, stă câte două săptămâni după care pleacă în țara lui. Toată lumea mă ia pe mine ca fiind decanul corpului diplomatic.

Rep.: Cum ați primit numirea în această funcție de ambasador în Irak ?

Iacob Prada:  S-ar putea zice, cu o oarecare reținere. Dr nu a fost așa. Eu am fost pregătit de către Ministerul de Externe pentru a lucra  în țările post conflict. Este o situație foarte specifică, tot ce a fost înainte de conflict nu mai este după, din diferite motive, atât de politică internă, de potențialul economic dar și de politică externă. În aceste zone lucrurile trebuie reconstruite, atât în ce privește situația economică dar și cea politică, la care se adaugă și relațiile internaționale. Și alte țări au această abordare specifică vizavi de țările post conflict, tranziția post conflict este un alt fel de tranziție. Toate țările sunt într-o tranziție perpetuă, așa e firescul lucrurilor, dar această caracteristică  a tranziției este foarte pregnantă cu niște caracteristici acute în perioada post conflict, când trebuie reconstruită viața social-economică și politică din țara respectivă.

Rep.: Aveți experiența altor țări înainte de a ajunge în Irak ?

Iacob Prada: Am fost în alte trei țări post conflict până să ajung ambasador în Irak, lucru care m-a ajutat enorm. Este vorba de Nigeria, Bosnia-Herțegovina și Angola, iar Irakul este a patra țară. În fiecare din aceste state am stat mai mult decât în  mod obișnuit stau alți ambasadori. Specificitatea este extrem de accentuată, există dificultăți în ceea ce privește modul de viață. În principal se merge fără familie. Viața în aceste zone  este  dură, atât sub aspectul securității, în special cea a acțiunilor diplomatice, a garanției faptului că ceea ce întreprinzi, ce investești, efort de toate facturile, poate să aibă un rezultat sau nu. La acestea, se adaugă și incertitudinea care există în plan internațional, vizavi de țara sau zona respectivă, plus probleme de incertitudine care rezultă din evoluția din țara pe care o reprezinți, legate tot de abordarea vizavi de zonă, de țara respectivă.

Rep.: Cu ce v-ați obișnuit cel mai greu în Irak ?

Iacob Prada: M-am obișnuit cu toate, în aceiași factură. Caracteristica la un diplomat este adaptabilitatea Este trăsătura fundamentală care determină gradul de inteligență a unei persoane , unui grup mai mare sau mai mic, dacă vorbim  de inteligența colectivă și afectivă. Nu ai cum să-ți faci treaba dacă nu ai un grad de adaptabilitate suficient de ridicat care să-ți permită să te raportezi eficient la mediul respectiv, la modul de a lucra cu mediul diplomatic, social-econimic și politic.

Rep.: Ce aspect va marcat cel mai tare în Irak ?

Iacob Prada: Asemănările care există între ce s-a întâmplat în acea țară , care se întâmplă în continuare, și evoluția din Bosnia-Herțegovina, un stat european vecin cu noi, care a avut un război civil general de adversitățile adunate în timp între cele trei comunități de bază, croată, sârbă și musulmană. Așa se întâmplă și în Irak, adversitățile între kurzi și arabi, care la rândul lor se împart în șiiți și suniți. E foarte dificil de lucrat, e extrem de sensibil în ce privește abordarea de la un grup micro până la problematica relațiilor între cele două state.

Rep.: Reprezentați România în acea zonă. Cum încercați să apropiați România de Irak, în ce privește aspectul economic, comercial?

Iacob Prada: Sunt reprezentatul României cel mai autorizat în Irak, în ce privește interesele statului român în această țară. Imaginea României este generată de istoria noastră, mai mult sau mai puțin recentă, de modul în care România se raportează la statul respectiv. Noi am avut relații foarte bune cu Irakul, manageriate, nu în spiritul faptului că acolo era Saddam iar la noi Ceaușescu, ci  complementarităților externe dintre România și Irak, în special în plan economic. Aceasta este baza , elementul fundamental al raporturilor bilaterale, modul în care se racordează interesele sub aspect economic. De aici derivă și celelalte elemente. Sub aspect politic, ei au făcut un salt, cum am făcut și noi în perioada imediat postrevoluționară, când au trecut de la dictatura lui Saddam, la un început de democrație care este unul extrem de dificil de gestionat, de către tote statele care fac acest salt, nu doar de Irak.

Și noi am fi fost într-o situație asemănătoare dacă nu am fi avut experiența, chiar dacă nu conexată direct, cu perioada interbelică și perioada postrevoluționară. Cei din Irak nu au avut parte de așa ceva. Noi, din acest punct de vedere suntem clar avantajați în ce privește reconstrucția raporturilor bilaterale cu Irakul. Ei recunosc acest lucru, noi trecând de la o dictatură, deși de o cu totul altă factură decât la ei,  Vorbim aici de o trecere de la un sistem totalitar, cu economie hipercentralizată, la o abordare democratică a raporturilor în plan economic, social și politic. Multe lucruri prin care noi am trecut, reconstruindu-ne ca stat democratic, membru al structurilor europene și euroatlantice, pot fi apreciate ca elemente de reper în ce privește reconstrucția  lor în plan social, politic și economic.

Rep. Cum se poate implica România în ce privește reconstrucția Irakului?

Iacob Prada: Ce am pierdut noi, foarte greu de redobândit, este capacitatea de a ne implica direct, sub aspect economic, în proiectele majore, de multe miliarde de dolari care sunt acolo. Companiile noastre sunt subcapitalizate , șocul care l-am avut în relația cu marile companii occidentale ne-au fragilizat suplimentar față de ceea ce s-a întâmplat îmediat în perioada postrevoluționră, când au căzut din punct de vedere al capacităților economice , aproape 45 % din economia noastră față de ce fusese înainte de 1990. Reconstrucția economică s-a făcut de o altă factură, care se poate adapta și în Irak. Dau aici doar un exemplu. Companiile noastre care au lucrat în Irak, înainte de 1989, au fost apreciate ca fiind printre cele mai bune din lume în construcția de șosele, rafinării, de infrastructură în special. Pe acest fundal, au venit unele companii care nu reprezentau mai nimic, care s-au angajat în  construcția de autostrăzi, dar pe care nu au putut să le facă. Trebuiau să termine în cinci ani de zile, iar ei nu au făcut nici măcar 30 %, iar cei de acolo i-au pus în situația să le confiște toată tehnologia și să-i dea afară pur și simplu. Am avut și companii care au performat și performează, pentru care noi, ambasada,  ne-am străduit să le introducem pe piață, cum  fost cazul Hidroconstrucția, una din cele mai importante companii de profil, pentru a face un baraj de 200 de milioane de dolari.  Acolo sunt contracte de 10-12 miliarde de dolari, la care nu ne putem angaja, nu că nu am fi productiv, ci de banii care trebuie să-i oferi ca și garanție de calitate, care merg până la 20 % din valoarea contractului. Mai este încă un aspect, cei din Irak au un sistem financiar bancar încă neconstruit, în conformitate cu relațiile internaționale de mare amploare. Noi am trecut printr-o criză la finele deceniului trecut când întreg sistemul bancar a fost pus sub semnul întrebării. Am reconstruit acest sistem care la ora actuală este unul solid, care funcționează, chiar dacă, din numite puncte de vedere am pierdut o mare parte din capacitatea de a-l gestiona prin forțe proprii. În acest context, am găsit o deschidere mare pentru intervenția părții române în reconstrucția, modernizarea și reforma sistemului financiar bancar, fiscal și de asigurări din Irak. În două rânduri am avut delegații la vârf, venite din Irak la noi în țară, cu vice prim-ministru pe probleme economice, ministru de Finanțe și ministru al  Planificării, reprezentanți, atât din partea parlamentului cât și al băncilor, care au venit în România pentru discuții la vârf în ce privește reconstrucția pe baza economiei de piață a acestui sistem.

Rep.. Cât de greu este pentru ei să reconstruiască ?

Iacob Prada: Foarte greu,  sunt aceste tensiuni majore între cele trei comunități de care am amintit, tensiuni care se resfrâng în ce privește modul în care este gestionată politic această țară. Oriunde în lume, politicul are un rol fundamental în construcția bugetară, repartiția bugetului. Dincolo de asta, au fost greșeli majore  în ceea ce privește modul de tratarea minorităților, sau a modului de tratare  a adversarilor politici, a celor care dețin puterea. Mai mult de atât, sunt influențe  foarte puternice din partea țărilor vecine , care sunt pe departe a fi favorabile și productive în ce privește reconstrucția acestei țări. Sunt probleme extrem de complicate.

Rep.: În urmă cu câțiva ani s-a început o apropiere între o regiune din Irak și județul Mureș.  Ce se mai știe de ea ?

Iacob Prada: Și dintr-o parte și din alta, au fost anumite elemente  care au încetinit oarecum intrarea în faza lucrativă a acelui document care s-a semnat înainte alegerilor din 2014. În 2013 a fost aici delegația, imediat după semnarea acelui document, au avut loc alegeri locale în tot Irakul, și s-a schimbat tot, inclusiv structura consiliului guvernatorial, practic s-a schimbat guvernatorul. Problema a fost că,  în 2014 , după alegerile parlamentare, la două luni de zile a început războiul, cel cu Daeș, Statul Islamic,  care a ocupat 40 % din teritoriul irakian, aspect care dus la stoparea acestor relații. Am avut o discuție cu actualul președinte al Consiliului Județean, Peter Ferenc, care s-a declarat în principiu deschis pentru reluarea acestei relații. Ce pot spune este că,  din partea acestui guvernorat, Missan, cu capitala la Amara, există o deschidere pentru realizarea acestei înfrățiri. Sunt câteva obiective în care ne-am putea angaja, având în vedere complementaritățile văzute la nivel teritorial.

(Va urma)


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Dotări noi pentru școala din Acățari

Distribuie Conducerea Primăriei Comunei Acățari a atribuit, în data de 18 martie 2024, societății Dac …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.