Teatru 3G aduce în discuție, în premieră, un subiect extrem de delicat

Teatru 3G a revenit în acest weekend pe scena din Bastionul Măcelarilor cu a doua producție a acestei stagiuni (după Neverland în regia Letei Popescu) cu un spectacol scris de Székely Csaba și regizat de Andi Gherghe: „Bucurie și fericire”. Producția este cel de-al doilea spectacol realizat în cadrul celei de-a doua ediții a proiectului „Terapie socială prin teatrul contemporan”, implementat de Teatru 3G, cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național și Municipiul Tîrgu-Mureș.

Cei care sunt la curent cu stilul dramaturgului și-au dat seama că titlul este ironic, iar tema spectacolului vizează comunitatea (vorba vine, un grup disparat, care se ascunde, deseori în căsătorii de fațată) gay a maghiarilor din Ținutul Secuiesc. Personajele își asumă orientarea sexuală în manieră disimulată, își consumă relațiile clandestin sau, pur și simplu, trăiesc în abstinență. Spectacolul abundă în umor, ironii și replici inteligente și oferă o perspectivă echilibrată asupra subiectului.

După ce au avut loc primele două reprezentații ale spectacolului, conducerea Teatru 3G a susținut o întâlnire cu presa la care au participat Andi Gherghe (regizor) și actorii Benedek Botond și Nagy István.

„Problema gaylor din secuime e puțin mai dură decât cea dintre români și unguri. Referitor la conflictul interetnic mai sunt și bancuri, e o problemă veche, lumea mai râde de ea, are o tradiție. Pariul meu a fost să fac un spectacol despre homosexualii din secuime la care omul să nu plece după 10 minute. Sunt oameni care pur și simplu vor să refuze dialogul. Cum facem să nu plece? Nu am vrut să fie o chestie moralizatoare și să incriminez homofobii sau să le dau lecții. La fel ca la MaRo, nu poți vorbi în mod serios despre toate astea, fiindcă e o temă falsă. Vorbim până la urmă despre niște relații de iubire. Sunt oameni care nu-și dau în cap, nu-și bea sângele sau alte lucruri de felul ăsta. Și, dacă ne uităm în istorie, cine s-a pus împotriva iubirii a pierdut de fiecare dată.” a povestit Andi Gherghe.

Prima piesă ungurească despre homosexualitate din România

Există dramaturgie română pe această temă, însă este complet absentă în cadrul comunității maghiare din România. Székely Csaba a țesut piesa din mai multe povești preluate din presă sau auzite de la oameni din secuime. Dramaturgul a luat legătura și cu membrii comunității LGBT din Klausenburg. Echipa a fost deja invitată să joace spectacolul la Teatrul István Örkény din Budapesta, în cadrul festivaului Pride. De asemenea, Andi Gherghe vrea să ducă acest spectacol în secuime, dar și în zonele rurale.

Benedek Botond s-a declarat mulțumit de receptarea primelor reprezentații: „Pentru prima oară eu am simțit că comunitatea LGBT din secuime a căpătat o voce prin noi ca să își exprime punctul de vedere, și asta e foarte important.”

„Am primit ca răspuns prin finalizarea spectacolului că este un act artistic care ajută ambele comunități, atât homosexualii, cât și homofobii, să își pună întrebări, să își dea răspunsuri la aceste întrebări, să privească în față această problematică și să își schimbe punctul de vedere sau prejudecățile.” a povestit Nagy István.

Curajul și asumarea sunt esențiale în actul artistic

Andi Gherghe intenționează să achiziționeze o dubă și să facă în fiecare vară turnee prin sate și să joace la Casele de Cultură. Bugete ar exista, doar că gestionarii acestora ar trebui să le folosească în mod inteligent ca să construiască un climat cultural pe termen lung și să nu risipească sume mari în special pe cântăreți la modă pe care locuitorii nu îi solicită în mod expres.

„Pentru orice facem în această viață trebuie să avem curaj. Noi, ca actori, ne putem scuza că suntem doar niște executanți, dar noi ne implicăm și emoțional. Știam în ce jucăm, puteam să refuzăm dacă ceea ce jucam nu coincidea cu ceea ce credeam noi despre lume și despre viață, dar am acceptat proiectul fiindcă vrem să ne implicăm. Eu cred că cine se face artist de orice fel are ceva de spus despre lume, în sens liberal, și vrea să schimbe lumea în sensul de acceptare, bunătate și sensibilitate față de aproapele său.”

Andrei VORNICU