Astăzi, Sfântul Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă

Creştinii îl sărbătoresc astăzi, 23 aprilie, pe Sfântul Mucenic Gheorghe, unul dintre cei mai cunoscuţi martiri. Tradiţiile vechi spun că astăzi oamenii pun la porţile caselor crenguţe de fag, brazde cu iarbă verde sau smocuri de iarbă în stâlpii de susţinere ai porţilor. Obiceiul are o dublă semnificaţie. Pe de o parte, simbolizează venirea primăverii, verdele reprezentând renaşterea naturii, iar pe de altă parte, crenguţelor cu muguri le sunt asociate puteri nebănuite de ocrotire a păşunilor şi fâneţelor împotriva duhurilor rele. Aproape un milion de români îşi sărbătoresc onomastica.

Sfântul Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia, într-o familie creştină, şi a trăit în timpul domniei împăratului Diocleţian. Încă de tânăr rămâne fără tatăl său, care a murit mărturisind credinţă creştină. Împreună cu mama sa, se mută în Palestina. Urmează cariera militară ajungând comandant în armata împăratului Diocleţian. În anul 303, când împăratul a început persecuţiile împotriva creştinilor, Sfântul Gheorghe a mărturisit chiar înaintea lui Diocleţian credinţă în Hristos. După ce a fost supus la numeroase chinuri, a fost condamnat la moarte prin decapitare în anul 303, în ziua de 23 aprilie. Evlavia creştinilor pentru Sfântul Mucenic Gheorghe se vede şi astăzi în numărul mare de biserici şi mănăstiri care îi sunt închinate, precum şi prin numărul însemnat de oameni care îi poartă numele.

Ocrotitorul spiritual al Armatei Române

Păstrând tradiţiile marilor înaintaşi, Armata Română îl cinsteşte şi-l preamăreşte şi în zilele noastre ca pe un ocrotitor spiritual al acesteia, bucurându-se de cea mai mare cinste şi preţuire din partea tuturor militarilor căruia i se închină şi îi aduce cântări de laude ca acestea: „Ca un Mucenic nebiruit, ca un purtător de lupte, ca un apărător al credinţei neînfruntat fă-te acum turn neclintit celor ce te laudă pe tine, Preaînţeleptule Mare Mucenic Gheorghe, îngrădindu-i cu rugăciunile tale.” Crestinortodox.ro scrie că dintre toţi sfinţii sărbătoriţi în lumea creştina, puţini au ajuns la faima de care s-a bucurat şi se bucură Sfântul Gheorghe. În satele, comunele şi oraşele ţării noastre, foarte multe biserici sunt ridicate în cinstea lui. Mulţi oameni, bărbaţi şi femei, îi poartă numele, dar şi multe oraşe din ţară; al treilea braţ al Dunării, în Delta se cheamă Braţul Sfântul Gheorghe. Se ştie că multă vreme ocrotitorul oştirii române a fost şi este Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. De asemenea, steagul Moldovei, trimis de Ştefan cel Mare la Mănăstirea Zograful din Muntele Athos, are chipul Sfântului Gheorghe doborând balaurul. Iar acest chip al Sfântului doborând balaurul a fost la noi ca un răsunet şi o chemare a poporului la lupta creştinilor împotriva balaurilor vremii, adică a păgânilor otomani şi împotriva diavolului. O dovada este şi rugăciunea lui Ştefan cel Mare scrisă pe steagul său: „O, luptătorule şi biruitorule, Mare Gheorghe, în nevoi şi în nenorociri grabnic ajutător şi cald sprijinitor, iar celor întristaţi, bucurie nespusă, primeşti de la noi această rugăciune a smeritului tău rob, a Domnului Io Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Ţării Moldovei. Păzeşte-l şi pe el, neatins în lumea aceasta şi în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca să Te preamărim în veci. Amin.”