Cardiologul Dan Fărcaș lansează „Virtuți Adormite”, un ghid de supraviețuire pentru oameni

De aproape 26 de ani, medicul cardiolog Dan Fărcaș trăiește cu o boala Parkinson, iar în toți acești ani a învățat că bolnavul care suferă de această boală trebuie să facă eforturi personale, să fie optimist și să aibă un psihic bun, pentru a încetini evoluția bolii și pentru a avea o calitate a vieții mai bună. A trecut peste prejudecăți, nu s-a dat bătut și și-a văzut mai departe de viață, ca un om perfect sănătos. Medicul și-a dorit să le transmită aceste gânduri și celorlalți oameni – sănătoși sau bolnavi și astfel a scris cartea „Virtuți Adormite”, care îi învață că o gândire pozitivă poate duce la vindecare sufletească și trupească. Un pumn de medicamente nu-i suficient, spune doctorul. Oamenii creează singuri bariere, conștient sau inconștient, pe drumul evoluției lor. Cartea este o pledoarie pentru autocunoaștere și pentru a căuta răspunsurile în interiorul nostru. Ea va fi lansată la sfârșitul lunii octombrie, iar în cele ce urmează, dr. Dan Fărcaș ne povestește cum i-a venit ideea de a scrie cartea, ce transmite ea și ce și-a propus în continuare cu Clubul Pacienților cu Boala Parkinson.

Reporter: De unde v-a venit ideea de a scrie această carte?
Dr. Dan Fărcaș, medic primar cardiolog: Ideea acestei cărți a plecat de la o veche dorință de a mea. Îmi doream să scriu o carte despre senzații și despre trăirile mele. Mi-am dat seama că cel mai important este să-ți duci dorința ta la bun sfârșit. Când am început să scriu, nu am pornit cu ideea de a scrie o carte. În 19 decembrie 2014, am pornit cu ideea de a scrie o notă de fundamentare pentru accesarea unui proiect educațional european prin care să-mi îndeplinesc visul de a înființa Centrul Național de Educație pentru Pacienții cu Boala Parkinson. Pe măsură ce au trecut zilele, am simțit o dorință de a scrie. De multe ori, nu știam de unde vin cuvintele. Parca era un robinet deschis al cuvintelor. Din dorința mea veche de a scrie o carte despre senzații, la care s-a adăugat dorința de a scrie o notă de fundamentare pentru proiectul european, a ieșit cartea „Virtuți Adormite”.

Rep.: De ce i-ați dat acest titlu?
D.F.: „Virtuți Adormite” este, de fapt, un brand, o marcă înregistrată de către Clubul Pacienților cu Boala Parkinson, este titlul proiectului educațional. Inițial, am dorit să fac un proiect educațional cu titlul „Change your mind, change your life”: schimbă-ți gândirea, schimbă-ți viața. M-am gândit ce urmăresc, ce îmi doresc să fac cu acest proiect și dorința mea este, de fapt, să-i fac pe oameni să-și regăsească posibilitățile nebănuite ale corpului lor. Căutând, vom găsi, cu siguranță, resursele necesare pentru a depăși anumite bariere. Apoi, mi-a venit în minte titlul „Virtuți Adormite”, de care sunt foarte mândru. Convingerea mea este că dacă cineva practică 10% din ce scrie în această carte, este suficient să-ți îmbunătățești calitatea vieții. Sunt niște capitole mai speciale, care m-au marcat mai mult. Toate popoarele care practică recunoștința sunt niște popoare fericite. Oamenii au uitat să spună „mulțumesc” și sunt convinși că sunt mai puțin decât merită.

Rep.: Când va fi lansată cartea?
D.F.: Îmi doresc să o lansez la sfârșitul lunii octombrie. Va fi, cu singuranță, un Bookfest organizat de Facultatea de Medicină, iar la secțiunea cărți nemedicale scrise de medici va fi făcută și lansarea acestei cărți.

Rep.: Care este mesajul cărții și cui îi este adresată?
D.F.: Cartea este o mărturie, o confesiune, o cale a regăsirii. Este un ghid de supraviețuire pentru toți oamenii – sănătoși sau bolnavi, care vor să-și îmbunătățească calitatea vieții și vor să schimbe ceva în viețile lor. Lecturând cartea, veți vedea că între două citate, între două pasaje sunt ideile mele personale, deci este amalgam de citate, experiențe personale, sfaturi de alte persoane, totul frumos omogenizat. Am fost foarte plăcut surprins de ecourile celor care au citit cartea. Cartea este o pledoarie pentru autocunoaștere, pentru a căuta răspunsurile în interiorul nostru. O mare problemă a oamenilor este că nu știu să pună întrebări. Vocea noastră ne răspunde cu condiția să ne punem bine întrebarea.Trebuie să facem introspecție.

Rep.: Dacă fiecare pacient cu boala Parkinson ar citi cartea și ar înțelege mesajele pe care le-ați transmis, atunci probabil ar reuși să-și accepte mai ușor boala…
D.F.: Boala Parkinson poate fi încetinită în evoluție. Tot ce se întâmplă cu noi se întâmplă în capul nostru. Eu mi-am schimbat gândirea și paradigma și starea mea s-a ameliorat fantastic. Capul face, capul trage. Este pefect demonstrat. Sunt imediat 26 de ani de când conviețuiesc cu „domnul Parkinson”. Dacă m-aș fi lăsat pradă bolii, aș fi fost la fel ca acum trei ani. A fost un proces lung, deci trei ani și ceva a durat această schimbare, dar zic că merită orice efort. Redescoperirea și reinventarea ta ca persoană o poți face oricând, nu trebuie să fii neaparat bolnav, poți să fii perfect sănătos și să fii nefericit. Nu ai o calitate a vieții dacă ești nefericit. Mai bine să te redescoperi, să-ți redescoperi potențialul interior, să te reinventezi și să începi ceva nou.

Rep.: Revenind la proiectul educațional, înțeleg că pe lângă Clubul Pacienților cu Boala Parkinson doriți să înființați un Centru Național de Educație pentru Pacienții cu Boala Parkinson. Este un centru pilot și ce noutate aduce el?
D.F.: Nu au rămas fără ecou demersurile mele. Prefectura și Primăria s-au arătat interesate de acest proiect, pentru că ar însemna ca Târgu-Mureșul să devină un centru pilot, un centru național de educație. Am primit ecouri pozitive și de la Colegiul Medicilor și probabil până la urmă va fi organizat pe lângă Universitatea de Medicină și Farmacie. De ce acest centru de educație? Pacienților cu boli cronice le lipsește, în general, informarea. Mulți își iau informațiile de pe internet și de multe ori o iau cu multe erori și le devine literă de lege. Cuvântul este cel care ne subjugă sau ne eliberează. Menirea acestui centru este de a aduce pacienților informații de ultimă oră despre bolile lor, ce posibilități terapeutice au, pentru că majoritatea pacienților din țară, din lume se rezumă doar la terapia medicamentoasă. Este o mare greșeală. Terapia medicamentoasă nu este suficientă, nu este suficient să iei un pumn de medicamente. Trebuie să faci și tu ceva. Acum, când am descoperit aceste abilități neuștiute ale mele, am ajuns la concluzia că spiritele universale care ne domină și guvernează totul nu sunt mulțumite dacă noi nu facem nimic pentru noi. Trebuie să devii avocatul propriei tale vindecări. A fi împăcat cu tine are multe conotații și sensuri. Unii înțeleg că trebuie să pună armele jos. Nu! A fi împăcat cu tine înseamnă a te accepta pe tine așa cum ești, a-ți conștientiza unicitatea, a-ți iubi imaginea din oglindă, a nu dori ca cel din oglindă să fie altfel decât îl vezi tu. În momentul în care apare acceptarea ta ca individ, atunci apare liniștea și pacea. Trebuie să plecăm de la premisa că suntem unici.

Rep.: Când va avea loc următoarea întâlnire a pacienților cu boala Parkinson?
D.F.: În luna octombrie, ne dorim să organizăm următoarea întâlnire a pacienților cu boala Parkinson. Poate va avea loc simultan cu lansarea cărții. Pentru mine, ar fi o mare victorie dacă aș putea să le îmbin.