„La urma-urmei, constructiile sunt o marfa...”

De: Bradut-Crisan SUCIU

Despre rezistenta cladirilor, siguranta, calitate, respectarea normelor, solutii si materiale noi, moderne folosite in constructia de case am stat de vorba cu ing. Ioan Pop, care a avut amabilitatea de a ne dezvalui o serie de informatii utile pentru orice (potential) proprietar de casa.

Reporter: Drumul spre realizarea oricarei constructii da batai de cap beneficiarilor, care, in cazul locuintelor individuale, in special, nu inteleg ca pornirea, proiectarea, este un sistem complex, care presupune colaborarea arhitect - inginer/specialist in instalatii s.a. Dle inginer-expert Ioan Pop, care ar fi rolul - de neeludat - al inginerului de rezistenta?
Ing. Ioan Pop: Rezistenta unei cons­tructii este capacitatea acesteia de a asigura functionarea in conditii de siguranta sub actiunile ce se exercita asupra ei - incarcari gravi­tationale, vânt, zapada, seisme s.a.. Specialistul de rezistenta participa alaturi de arhitect la conceperea for­mei/volumetriei cladirii, astfel ca aceasta sa constituie, sa se sprijine pe un sistem capabil de a prelua toate actiunile exercitate asupra ei. Dupa definitivarea formei constructiei, inginerul specialist evalueaza, pe baza normelor, marimea actiunilor si dimensioneaza fiecare element al ei, in sistem; stabileste marimea sectiu­nilor, cantitatea armaturilor si modul de dispunere in cazul elementelor de beton armat, spre exemplu. Normele sunt rezultat solid al unor cercetari si experiente de lunga durata, in specialitate. A nu le respecta inseamna a compromite comportarea constructiei pe intreaga perioada de viata. Vor­bind de „viata”, in cazul constructiei - un obiect - , ne referim la viabilitatea ei (o constructie imba­trâneste fizic sau moral, moare/se distruge, reactio­neaza la mediu si la solicitari), dar implicam si viata celor ce o folosesc,  a oamenilor carora trebuie sa le ofere siguranta, stabilitate, calitate. La ur­ma-urmei, constructiile sunt o marfa, care poate fi vânduta imediat dupa realizare, sau in timp, conditie ce necesita exigente de performanta, in vederea satisfacerii pretentiilor utilizatorilor.
Rep.: Chiar daca, la noi, beneficiarii unei constructii si executantii nu sunt inca obisnuiti cu corectitudine suta la suta si nici cu plata daunelor pentru nerespectarea normelor sau a proiectului, considerând ca cele mai sus numite „nu se vad”, adeseori, pagubele se vor vedea in timp, iar „repararea” lor va costa mult prea mult! Ce isi face omul cu mâna lui... Omul pricepe ca o haina prea strâmta crapa, facându-te de râs, iar un copac cu „structura” imbatrânita te poate omori in prabusire. Dar o casa cu vicii de rezi­stenta?
Ing. Ioan Pop: Un prim „viciu” - nu se lucreaza dupa proiecte cu de­talii de rezi­stenta, care inglobeaza cunostinte ingine­resti, in special cele de inginerie seismica. Proiectele pentru autorizare, P.A.C., nu contin aceste detalii. Apoi, in cazul caselor de locuit, in special, sau al modificarilor, se lucreaza in regie proprie, sau doar cu muncitori, care nu poseda astfel de cunostinte.  Un exemplu: desi lumea stie ca, in cazul caselor cu zidarie portanta,  trebuie realizate centuri la nivelul planseelor de beton armat, acestea se realizeaza, dar armaturile din otel-beton se monteaza fara a avea continuitate la colturi si la intersectia de ziduri, ceea ce face ca centurile sa fie lipsite de sens. Mai nou, a intrat in uz realizarea de stâl­pi­sori/sâmburi din beton armat la col­turi si la intersectii de ziduri, prescrisi de norme, insa  la executie nu se face si teserea stâlpisorilor cu zidaria, prin ar­maturi d e legatura.
Rep.: Iar un ultim viciu pare a tine de legalitate - nu exista un control destul de ri­guros privind completarea proiectelor cu detaliile de executie necesare si privind executia lucrarilor pe santier. Controlul ar trebui exercitat de catre diriginti de santier (reprezentanti ai beneficiarilor), de catre proiectanti (supravegherea de santier, la comanda/plata beneficiarului) si de catre organele abilitate (primarii, inspectorate chi­ar). Aceasta in special in mediul rural, sau in orase mai mici, unde se realizeaza totusi si constructii  mai sensibile, care pot crea pro­bleme. Moda sau eficienta, materialele si izolatiile sunt o problema a zilei. Care ar fi noutatile in domeniu?      
I.P.: Referitor la casele de locuit, solutii si materiale mai noi folosite in tara ar fi: structurile cu schelet din lemn, chiar si pentru locuintele de tip urban; elementele de rezi­stenta din lemn incleiat (stratificat); structurile metalice; casele cu pereti din beton turnati in cofraje definitive din polistiren expandat... Ca solutii de termo­izolatii: polistirenul (10 cm gro­sime!), vata minerala, ingrosarea zi­durilor exterioare chiar. Pentru preintâmpinarea acumularii de umi­ditate in pereti si in acoperis (izolatiile nu „respira”) exista solutii de asigurare a aerisirii stratului izolant. La acoperisuri, se realizeaza straturi de aerisire. La pereti mai putin, fiind mai costisitor. Pentru hidroizolatii, exista materiale din noua generatie - foliile amprentate, de exemplu, care realizeaza si aeri­sirea supra­fetelor acoperite.  Oricum, problema izola­tiilor ramâne una deschisa si  necesara.