Depistarea precoce a bolilor renale, vitala pentru salvarea vietii
Existenta unei boli cronice renale la un individ inseamna ca rinichii acestuia nu mai functioneaza normal de o perioada mai lunga de timp. O boala renala cronica pare sa apara brusc, dar de fapt, aceasta apare putin cate putin, pe parcursul mai multor ani. Depistata la timp si tratata corespunzator, boala cronica de rinichi ne poate feri de dializa sau de alte complicatii. Prof. dr. Grigore Dogaru, seful sectiei clinice Nefrologie din cadrul Spitalului Clinic Judetean Mures atrage atentia asupra importantei depistarii în stadii incipiente a bolii cronice de rinichi.
Reporter: Care este importanta diagnosticarii precoce a bolilor cronice renale?
Grigore Dogaru: Diagnosticarea precoce a bolilor de rinichi se incadreaza in acea dorinta generala, la orice specialitate de a depista precoce, de a evita evolutia mai rapida, complicatiile care apar in cursul evolutiei si, in cazul bolilor de rinichi evitarea unui final in care se instaleaza insuficienta renala cronica, care in evolutie impune necesitatea aplicarii unor metode de substitutie a functiilor renale care sunt desigur costisitoare.
Rep.: Care este incidenta acestor boli?
G.D.: Incidenta este relativ mare. Nu as putea sa spun in zona noastra, nefiind studii suficiente statistice, dar, din pacate, nedepistarea precoce a unor boli si tratamentul lor, in timp duce la o rata mare a bolii cronice de rinichi si a insuficientei renale cronice. Frecventa mai mare depinde de boala care se instaleaza, dar femeile sunt afectate cel mai mult in infectiile tractului urinar.
Rep.: Care sunt cauzele aparitiei acestor boli?
G.D.: Cauzele sunt multiple. Cauzele infectioase nu sunt cele mai frecvente. Cam o treime din bolile renale, sa zicem ar avea cauze infectioase. Cele mai multe afectiuni, cam doua treimi sunt afectiuni glomerulare. Sunt anumite boli congenitale, dar frecventa lor este mai mica.
Rep.: Dar simptomele care ar putea alerta pacientul?
G.D.: Simptomele sunt multiple, in functie de boala. Multe boli se depisteaza fara sa existe simptomatologie anterioara, fara sa existe o anamneza, un istoric evident de boala. Cu ocazia altor investigatii se depisteaza o scadere a functiei renale, evidentiabila prin examenul de laborator. Nu exista o simptomatologie in stadiile compensate specifice insuficientei renale, spre exemplu. Doar in stadiile avansate exista simptome care sugereaza ca are o boala cronica de rinichi. Din acest motiv, prezentarea la medic este de obicei tardiva. Celelalte specialitati ne-ar putea ajuta in sensul sa se gandeasca intotdeauna si la rinichi. Medicul de familie ar putea sa ne ajute mai mult. El are un rol important in depistarea activa.
In stadiile compensate nu avem nici un simptom specific. In stadiile avansate cand sunt prinse mai multe sisteme si aparate, atunci exista manifestari care ar putea sugera ca exista o boala cronica de rinchi. Pentru pacient este foarte dificil. Multe boli sunt asimptomatice, scapa depistarii precoce. Sigur ca simptomele care alerteaza pacientul sunt legate de urina, de cantitatea de urina cand scade brusc si de durere la nivel lombar, care de multe ori nu este din cauza renala.
Rep.: Care sunt metodele de tratament?
G.D.: Terapia este conservatoare. In nefrologie este multipla, in functie de afectiune. Aplicam un tratament patogenetic, nu tratam cauza ci mecanismele care participa la declansarea si evolutia bolii.
Rep.: Cat de grav ne poate afecta sanatatea o boala cronica de rinichi?
G.D.: In stadiile avansate suferinta este de multe ori organica. Primele manifestari care apar sunt legate de sistemul nervos, sistemul cardiovascular, hipertensiunea, cardiomiopatiile secundare policronice de rinichi, in general tulburarile metabolice care apar secundare, etc. Tot intr-un grup de afectiuni renale secundare intra si diabetul zaharat care are o frecventa destul de mare. Rinichiul este organul sa zicem tinta care este afectat in cursul diabetului zaharat.
Rep.: Cum ar trebui pacientii educati pentru a se evita astfel de boli?
G.D.: Pe de o parte ar trebui o educatie si un nivel cultural adecvat. De multe ori lipseste si depistarea activa prin interventia medicului de familie care ar trebui sa stie unde sa trimita pacientul si ce investigatie sa ceara. Adresabilitatea creste pe parcursul anilor datorita organizarii serviciilor, datorita constientizarii pacientilor prin campanii de informare.
Rep.: Care sunt pasii pe care trebuie sa-i urmeze pacientul atunci cand apare un simptom?
G.D.: In primul rand trebuie sa ajunga la un specialist care sa puna diagnosticul si in momentul in care pune diagnosticul se respecta planul terapeutic si regimul igieno-dietetic care i se recomanda.

























