Hristina Doroftei, “reflexie” cu vervă scripturală

Cotidianul Zi de Zi continuă prezentarea „noului val” de scriitori şi critici literari din judeţul Mureş, episodul de astăzi fiind dedicat autoarei volumului „reflexie”, Hristina Doroftei.

Hristina Doroftei (18 mai 1983, Târgu-Mureş) este absolventă a Universităţii „Petru Maior”, Facultatea de Ştiinţe şi Litere, secţia Limba şi Literatura română – Limba şi Literatura engleză (2003-2007) şi a masterului Istoria Literaturii şi Sistemul Criticii Literare (2008-2009). În 2012 obţine Doctoratul în domeniul Filologiei, la aceeaşi universitate.

În 14 iunie 2014 câştigă Premiul Editurii Junimea şi al revistelor „Vatra” şi „Dacia literară” la cea de-a XXXIII-a ediţie a Concursului Naţional de poezie şi interpretare critică a operei eminesciene „Porni Luceafărul…” de la Botoşani. Premiul constă în publicarea volumului de debut, „reflexie” la editura „Junimea” din Iaşi cu o prefaţă de Al. Cistelecan.

În 22-24 mai 2015 volumul de poeme, „reflexie”, obţine Premiul Opera Prima la ediţia a XXXV-a Festivalului Internaţional de Literatură “Tudor Arghezi”, Gorj.

„Dacă nu s-ar păzi cu inteligență și umor (uneori cu umorul inteligenței, alteori cu inteligența umorului), probabil că Hristina Doroftei ar scrie, chiar de la debut, melancolice. Așa însă, cu tratamentul stărilor în ușor și cu relativizarea lor aproape anti-gravitațională, combinația de undă melancolică, inteligență și umor nu poate duce decât la o stare de vervă scripturală.”

(Al. Cistelecan, Două vorbe de drum bun)

„Un aer condescendent domină poemele sale. Ea ştie foarte bine ce face şi de ce face. Nu risipeşte nimic, nu lasă la voia întâmplării cuvintele în economia unui poem, totul este bine calculat.”

(Gellu Dorian în „Convorbiri literare”, nr.3 din 2015)

„La prima citire, poemele Hristinei Doroftei par uşor exhibiţioniste, cu tuşe violente, în culori sălbatice, provocatoare şi chiar vulgare. Asta fiind doar parte epidermică a intregului. În profunzime e cu totul altceva, sunt sentimente, emoţii, trăiri profunde, regrete, nostalgii, toate înfierbantate de un suflet mereu neliniştit, ce suferă de-o acută lipsă de tandreţe.”

(Lucian Alecsa în „Hyperion”, nr. 1-2-3 din 2015)

reflexie 1

Oglinda celei care nu vorbeşte e murdară;

imaginea ei e prăfuită,

e plină de colbul şi de nisipul care i s-au depus

pe dinţi, făcându-i de plumb.

Părul celei care nu vorbeşte este lung!

Lung şi întins precum firele

pe care se curentează ciorile.

Păru-i alunecă pe buze, îngreunându-le.

Nasul ei plânge, umplându-i gura de mucus.

Ochii celei care nu vorbeşte sunt pătaţi de

tristeţea care se prelinge încetişor, încetişor…

Genele-i sunt lipite cu lacrimi colorate.

Sprâncenele celei care nu vorbeşte sunt albite de griji

şi arse de focul supărării.

Fruntea-i este striată de

încruntări adânci şi dureroase.

Faţa celei care nu vorbeşte se reflectă

în oglinda murdară!

În oglindă se vede cea care tace.

Aceea sunt EU!

(din volumul „reflexie”)

grimase

zâmbete căzute de pe feţele transpirate

se prefac în grimase

şi se ascund printre rosturile gresiei

pe care calcă pantofii proaspăt lustruiţi.

(din volumul „reflexie”)

**

foşniturile şuşotelile din camera alăturată

îmi atrag atenţia

vreau să aflu ce se întâmplă

chiar dacă ştiu că sunt pedepsită

pusă la colţ cu mâinile la spate (m-au prins

părinţii în flagrant cu ţigara-n mână)

vreau să aflu motivul care deranjează casa

încalc pe nesimţite consemnul

mă strecor într-o zonă de ceartă mută

între părinţii mei

ce cauţi aici

du-te în camera ta

eşti pedepsită

tu mai lipseşti acum

când avem atâtea probleme pe cap

mă resemnez

îmi reiau locul între cei doi pereţi

îmbrăţişaţi pe-un colţ

închid ochii

pătrund în lumea-mi

lipsită de nervi şi reproşuri

umplută cu dragoste

flori de bună dimineaţa

(salutate zgomotos de toată lumea)

trifoi cu patru foi

eu sunt regina nopţii

(din volumul în pregătire)

**

uite cum e îmbrăcat mirele

mireasa e mai înaltă c-un cap

nu ştiu dansa niciunul

de ce rochia-i aşa mulată

nu vede cum îi sar ţâţele

a dat la vale cam multe păhărele socrul mic

ce rău îi stă miresei cu ţigara-n gură

bine că a luat-o cineva şi pe ea

trecută de treizeci e mai greu

ai auzit cât a costat rochia

cam scumpă

io n-aş fi dat atâta

oare ce-şi cumpără din cinste

întrebările

invidiile

curiozitatea

mă chinuie

îmi încețoșează mintea

buzele mi se strâng

îmi devin de pelin

îmi frâng degetele

nu vreau să văd împlinirea lor

nu cred în nimic

nici în declaraţii

vorbe dulci

priviri mincinoase

îmbrăţişări transpirate

beau shoturi de tequila

îmi sting febra crescândă

storc lămâia

înaintea fiecărei înghiţituri

aş lua o sută de lei

poate chiar două

din plicul pentru cinste

să-mi cumpăr o poşetă

vreau să intru în politică

să-mi găsesc un post bun

poate şi un soţ

cu banii de la nuntă să-mi plătesc datoriile

(din volumul în pregătire)

**

am învăţat să scriu poeme în timp

ce am grijă de maria

supraveghez elevii care scriu teste

le coc în cuptorul minţii

când spăl vase

frec podeaua

şterg praful

beau o cafea neagră amară

fiartă pe aragazul bunicii

mă ceartă că o las prea mult pe foc

e gata odată cafeaua aia

n-o face prea tare că nu mai dorm la noapte

pune zahăr mult să fie dulce

fug în altă cameră cu ceaşca fierbinte

mă aşez la laptop şi scriu despre viaţă (vorba

unui elev preocupat de înţelegerea ei)

ce e viaţa

o goană după fericire

ce e fericirea

minute intense

în rest zeci de ore în care te zbaţi pentru ceva

apoi lupţi să nu ţi se ia ceea ce ai obţinut

nu pierzi ceea ce nu ai spunea Ada Lvovna în Scrisorar

se apropie toamna

bate un vânt masculin

mută frunzele de colo colo

găinile se războiesc pentru un colţ de pâine

o femeie e pe moarte

a murit un om în sat

lumea se duce la priveghi

toţi se grăbesc să ajungă înaintea preotului

steagul din vîrful stâlpului concurează

în bătaia vântului cu bocetele femeilor

privirile se mută de la un individ la altul

cântăresc fiecare obiect din camera sicriului

din când în când o privire se abate asupra mortului

şi o lacrimă îşi face loc printre gândurile îndepărtate

viaţa aduce moarte

(din volumul în pregătire)