Ah, femeile astea!

Pe langa diverse dictoane la fel de vestite, se aude tot mai des exclamatia "ah, femeile astea!" Si desigur nu femeile sunt acelea care isi exprima astfel indignarea. Ati ghicit. Sunt exigentii, impecabilii, atotstiutorii si alte asemeni, sirul epitetelor e mult prea lung, intr-un cuvant: barbatii. Cei mari si cei in devenire deopotriva exclama asa, ori de cate ori li se pare ca nu au auzit replica asteptata. Ca nu au fost intelesi din prima, ca nu a venit, inainte sa fi cerut, cafeaua si completati cu ce vreti, ca ramane deschisa lista. De la prichindelul de abia se vede din pamant pana la mosnegi, mandri de statutul lor de privilegiat intr-o lume masculina, barbatii pretind mult prea multe fara a putea oferi macar putin in schimb. (Exceptia -si in acest caz desigur, intareste regula!) Dupa ce ca se plang intr-una, ah femeile astea, continua sa fie inconjurati de imaginea celor care le scot peri albi! Fata de la pagina… e musai sa fie cat mai despuiata. Blonda sau nu, dar sa fie acolo. "Poale lungi si minte scurta" se plangea si Eminescu, dovada ca povestea e eterna, desi poalele s-au mai scurtat oare nu ne-am ales cu mintea mai …lunga? Veti spune ca nu, din moment ce-mi bat capul, in loc de altceva mai bun, cu misoginii astia! In clasele primare daca unui baietel ii placea de colega lui de banca o brusca, o tragea de codite, sau ii lua marul din mana. Era un fel de a spune imi place de tine. Dupa ce mai crestea acelasi baietel timid, desi visa la ea in taina, aparent o ignora. Mai tarziu ii reprosa tot felul de nimicuri reale sau imaginare. Si ajuns astfel la stadiul de macho, nu e firesc sa exclame: ah, femeile astea! Cine sa-i inteleaga!
Erika MARGINEAN