Toate drumurile diplomaţiei europene duc spre Strasbourg. Oraşul alsacian din estul Franţei este o atracţie turistică recunoscută atât datorită clădirilor moderne care adăpostesc Parlamentul European, Consiliul Europei şi multe alte instituţii internaţionale, cât şi datorită monumentelor istorice.
Strasbourg, un oraş istoric plin de modernism. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Parlamentul Europei sau Consiliul Europei sunt doar câteva dintre instituţiile europene găzduite de oraşul din Alsacia (regiune din estul Franţei). Deşi are o populaţie ce depăşeşte cu puţin 250.000 de locuitori, Strasbourg este considerat a doua capitală a Europei, după Bruxelles, găzduind reprezentanţe şi consulate din peste 71 de ţări. Totuşi, locuitorii oraşului nu par să dea o atenţie deosebită miilor de oficiali care negociază zi de zi soarta Europei. Străzile liniştite ale oraşului par a fi rupte de agitaţia din interiorul clădirilor uriaşe care adăpostesc instituţiile europene. Pe lângă „turismul instituţional" de care se bucură din plin, Strasbourg este şi o apreciată atracţie turistică. Aşezat pe malul stâng al Rinului, oraşul este traversat de un afluent al acestuia, iar zecile de poduri care îl străbat îi oferă un aspect pitoresc. Istoria oraşului alsacian are multe interferenţe cu istoria Franţei. Aici a compus în 1792 Rouget de Lisle "Cântecul de război al armatei de pe Rin", cunoscut apoi sub numele „La Marseillaise", imnul francez. Oraşul a fost ocupat de Germania în anul 1870, după un asediu de şapte săptămâni şi a rămas sub dominaţia şi influenţa germană până la sfârşitul Primului Război Mondial. Reanexat la Germania în anul 1940, şi din nou revenit în posesia Franţei, în perioada postbelică, Strasbourg păstrează şi acum acel amestec franco-german care l-a consacrat.
Mica Franţă
Una dintre principalele atracţii turistice ale Strasbourgului este un cartier vechi, numit „Petite France" („Mica Franţă" – în fotografie). Casele din lemn păstrează şi acum arhitectura secolelor XVI-XVII. În mare parte, cartierul este circulat doar cu bicicleta sau pe jos, dar este legat de oraş prin numeroasele poduri. „Mica Franţă" este o oază de linişte. Zumzetul alsacienilor înveseliţi după câteva pahare cu vin (regiunea fiind una dintre cele mai importante zone viticole ale Franţei) nu respiră printre grinzile caselor vechi care găzduiesc zeci de localuri. Ziua cartierul este aproape pustiu, însă noaptea, învie. Legenda spune că acest cartier şi-a primit numele de la un spital pe care-l găzduia prin secolul al XVII-lea şi care se numea astfel. La fel de celebră ca „Mica Franţă" este şi catedrala Notre Dame din Strasbourg, care se întinde cu semeţie deasupra oraşului, păstorind parcă zecile de edificii religioase din interiorul oraşului. Construcţia catedralei a fost începută în 1015 şi a durat aproape 40 de ani. La fel ca şi oraşul, şi catedrala a avut o evoluţie zbuciumată. După ce a fost distrusă de o furtună puternică (în 1074) şi de două incendii (în 1136 şi 1140), catedrala a fost reconstruită din temelii. Refacerea aşezământului a fost începută în jurul anului 1176 şi a fost finalizată abia în 1277. Realizată în stil gotic, catedrala are o arhitectură asemănătoare catedralei Notre Dame din Paris. Numeroasele statui, vitraliile sau picturile murale datate ca aparţinând secolelor XIII-XV sunt doar câteva din „bijuteriile" catedralei. Tot în catedrala Notre Dame din Strasbourg poate fi văzut şi un enorm orologiu din secolul al XVII-lea. Aceste obiective fac din Strasbourg o destinaţie turistică ideală. De altfel, numeroasele instituţii de învăţământ din oraş fac din Strasbourg o destinaţie atractivă şi pentru cei care vor să înveţe în universităţi cu tradiţie.
Mihaela MIHALEA
