Cetatea dragostei

După câteva zile petrecute la Sighişoara, ai impresia că trăieşti intr-un cartier poliglot, desprins parcă din secolele trecute. Clişeul de cetate medievală i se potriveşte perfect, indiferent de festivalul pe care il găzduieşte. Pe câteva străduţe, meşteşugarii s-au instalat confortabil, iar selecţia intre artă şi kitch s-a făcut de la sine. Muzeul de istorie este neincăpător pentru multitudinea de turişti fermecaţi de mituri, iar terasele sunt mai plăcute decât grădina bunicii. Cetatea este un vis pentru oricine o vizitează, fie in scop profesional, fie pentru a invăţa cum dansează rusoaicele sau grecoaicele. Nu ştiu cât din ce vă impărtăşesc este nou, dar un festival la Sighişoara este ocazia perfectă pentru relaxare intr-o zi obişnuită. După o oră deja ai impresia că ai descoperit cu adevărat locul, că ştii fiecare stradă şi fiecare casă. Nimic mai fals, aşa cum o demonstrează anunţurile care te indeamnă spre magazine de suveniruri sau expoziţii foto.
Pentru cei sătui de agitaţie, discoteci, mici şi bere Sighişoara pare că s-a inventat singură, după chipul şi asemănarea celor mai ascunse dorinţe ale noastre. O oază de relaxare. Toţi cei care trăiesc şi lucrează in Cetate s-au adaptat perfect cerinţelor, astfel că fiecare ştie secretele istoriei, pe care le poate spune, pe nerăsuflate, in mai multe limbi. {i asta pentru că majoritatea celor care vin să viziteze muzeele, festivalurile şi străzile inguste vor mister şi istorie, vor poveşti şi dragoste. Aşa cum ne-a povestit Toboşarul Cetăţii ieri, dragostea poate trece testul suprem la Sighişoara. Cele 176 de trepte acoperite din Cetate pot reprezenta sacrificiul suprem, aşa cum spune povestea. Dacă perechea ta va rezista să urce fiecare treaptă in timp ce te sărută, fără să iţi şoptească alt nume decât al tău, este clar că sunteţi o pereche pentru eternitate. Cetatea Sighişoarei trece astfel testul vieţii, testul timpului şi pe cel al dragostei. Nu uitaţi, mai sunt cinci zile din ProEtnica!