Muzeul de Istorie este una dintre cele mai importante obiective turistice ale oraşului. Cu toate acestea, comoara pe care o gãzduieşte este ignoratã de cãtre mureşeni. Din cazuza lipsei de interes, unele sãli de expoziţie stau ferecate, chiar dacã în spatele uşilor se gãsesc adevãrate minuni. Galeriile din Palatul Culturii sunt triste şi goale. Chiar dacã o comunitate se defineşte prin isorie, situaţia muzeelor mureşene este departe de face cinste oraşului. La Mureş, muzele tac. Vorbeşte interesul unor directori incompetenţi.
În ultimul timp au apãrut tot mai multe relatãri despre “cãutãtorii de comori”, care practic rãvãşesc siturile arheologice în cãutarea unor artefacte nedescoperite de arheologi. Ei câştigã, toţi ceilalţi pierdem. Muzeul din Târgu Mureş îşi pierde inclusiv vizitatorii.
Anonimatul în care se desfãşoarã activitatea arheologilor este dictatã de cele mai multe ori de înmulţirea celor care romantic se autonumesc “cãutãtori de comori”. Dar din moment ce aceştia merg pe urma descoperirilor şi sãpãturilor iniţiale ale arheologilor, se numesc simplu hoţi. Plus cã sãpãturile lor, fãcute în grabã, aduc prejudicii importante eventualelor piese descoperite, dar care dintr-un motiv sau altul nu-i intereseazã.
Arheologii Sherlok Holmes
Pentru începerea sãpãturilor într-o anumitã locaţie, arheologii au la dispoziţie mai multe piste de urmat. Una ar fi legendele referitoare la anumite evenimente care s-au desfãşurat într-un anumit loc. Dacã cele douã referiri se “muleazã” pe datele istorice concrete, se poate vorbi despre un eventual sit argeologic. Ar mai fi descoperirile întâmplãtoare, nu puţine, fãcute de ţãrani în timpul muncilor agricole. Dotaţi cu aparaturã modernã de depistare a schimbãrilor structurale ale suprafeţei pãmântului sau detectoare de metal, arheologii încep o muncã de duratã, sistematicã.
În acest moment, în judeţul Mureş sunt deschise mai multe şantiere arheologice. Şantierul din cetatea medievalã din Tîrgu Mureş este unul foarte important şi se redeschide în fiecare primãvarã. Situl de la Gurghiu oferã surprize continue arheologilor. La fel şi cel de la Ernei, unde anul trecut s-au descoperit fibule romane, pinteni şi alte piese importante pentru istoria românilor, piese expuse în aceste zile la expoziţia clubului Maris. De asemenea, situri active mai sunt la Adãmuş, Cucerdea, Cãlugãreni, Eremitu. La Cristeşti s-a descoperit partea cea mai importantã a exponatelor romane, aflate acum în patrimoniul Muzeului de Istorie.
Muzeul trist
Arheologi, restauratori şi muzeografi lucreazã uneori ani de zile pentru ca un obiect arheologic deosebit sã ajungã sã fie admirat de vizitatorii muzeului. Dar dacã ne gândim cã de la începutul anului doar aproximativ 2.000 de persoane au trecut pragul sãlilor de expoziţii, munca lor pare aproape fãrã rost. În luna august şi-au deschis porţile câteva expoziţii tematice.
În sala Clubului Maris este deschisã o expoziţie dedicatã ultimelor descoperiri, sub Genericul “Arheologie Mureşeanã”. Din cauza lipsei de interes din partea publicului, pe intrarea clubului troneazã un lacãt imens.
La etajul trei al Palatului Culturii, expoziţia “Bucuriile vieţii”, o reeditare a vieţii cotidiene din Tîrgu Mureşul romanticului secol XIX, nu se bucurã nici ea de interes, deşi piesele pentru expoziţie au fost puse la dispoziţia organizatorilor, cu mare bucurie, de colaboratorii permanenţi ai muzeului, colecţionarii de la noi din judeţ. La fel de triste şi goale sunt şi sãlile expoziţiei dedicatã descoperirilor romane. Ca sã nu mai vorbim de expoziţia permanentã, cu exponatele de bazã ale descoperirilor arheologice de pe teritoriul Judeţului Mureş.
Ne plângem, ne lamentãn cã nu avem ce face în adormitul, tristul, prãfuitul nostru oraş. Nu avem ce face pentru cã nu ştim sã cãutãm. Realitatea e cã dacã binevoim sã terminãm cu autocompãtimirea şi sã ieşim din casã cu ochii minţii deschişi, vom constata cã avem multe de vãzut şi de admirat. Muzeul de istorie ar putea fi un prim pas.
Eugenia KISS
