Astmul bronşic

De fiecare dată când auzi pe cineva că spune "sănătate îmi trebuie, restul vine
de la sine", ai tendinţa să zâmbeşti îngăduitor. Dacă ai ghinionul să ai probleme
de sănătate, medicul este speranţa ta. Astăzi, coordonatoarea Compartimentului
de Pneumoftiziologie pediatrică, dr. Marinela Gabor, vorbeşte despre astmul bronşic la copii. Despre cum ar trebui să îl preveniţi şi ce recomandă medicul
în cazul acestei afecţiuni, doar în Zi de Zi:

Astmul bronşic este o boală inflamatorie cronică, care se poate dobândi ereditar. Nu astmul ca atare se moşteneşte, ci predispoziţia spre astm bronşic. La copil, afecţiunea este destul de dificil de diagnosticat. Cu toate acestea, este foarte importantă o diagnosticare precoce, pentru că se pot vindeca dacă sunt bine tratate. Multe cazuri de astm se pot preveni printr-o educaţie sanitară şi prin evitarea anumitor factori care predispun la astm. De exemplu, copii care suferă frecvent din cauza bolilor respiratorii ar trebui să evite tratamentele cu antibiotice care, de cele mai multe ori, sunt prescrise după ochi. Este bine ca pacientul să fie investigat, trimis la specialişti pentru analize complete. Acestea ajută la determinarea unei predispoziţii la astm sau doar efectul unor banale viroze. De aceea, recomand tratamentul doar după respectivele investigaţii.

Fumatul – un pericol pentru copii

Un alt factor important este evitarea fumatului. Copiii expuşi la fumul de ţigară contactează mult mai frecvent astmul bronşic. Cauza este simplă. Plămânul copilului se dezvoltă până la vârsta de 8 ani, iar fumul de ţigară este extrem de iritant pentru arborele respirator. Bineînţeles, expunerea la fumul de ţigară îl face pe copil mai sensibil la toate bolile, îl predispune la tratamente antibiotice repetate, lucru care duce la o sensibilizare a plămânului faţă de aceste antibiotice. Tot pentru prevenirea astmului la copii, este foarte importantă alimentaţia naturală. Până la vârsta de un an recomand, deci, alăptarea. Laptele mamei este puntea de transmitere a unor anticorpi puternici şi este mai bine tolerat. În plus, nu apare alergia la lapte de vacă. Alergiile repetate pot duce la astm.

Alergiile – un factor determinant

Un sfat ar fi să se evite jucăriile de pluş şi animalele de casă. Este foarte important ca diagnosticul să fie pus corect. Este determinantă indentificarea alergiilor, mai ales prin testări cutanate, dar este important să fie coordonată cu determinarea imunglobulinelor E din sânge, care la noi se face la Cluj şi Bucureşti. Sensibilizarea faţă de aceşti alergeni este foarte dificilă. Trebuie înlăturate penele, pernele de puf, animalele de casă, dar şi mucegaiul, igrasia din pereţi. Predispoziţia spre alergie rămâne şi aunci este important tratamentul antiinflamator pentru aceşti copii. Copiii care fac infecţii respiratorii repetate este bine să fie îndrumaţi spre un pediatru sau spre un medic pneumolog, pentru a se determina etiologia acestei infecţii, dacă este vorba despre o predispoziţie spre astm sau bronşită. La clinică vin destul de mulţi pacienţi astmatici, dar doar în două familii există componenta ereditară. Mult mai frecvente sunt obiceiurile proaste ale societăţii, în general.

O viaţă normală pentru astmatici

Copilul unui astmatic trebuie urmărit îndeaproape. Dacă prezintă complicaţii respiratorii repetate, dacă face alergii, răceşte grav, chiar din primul an de viaţă, trebuie dus la specialist. De-a lungul anilor a crescut numărul pacienţilor. Suntem expuşi poluării, fumului de ţigară, alimentaţiei deficitare, lipsei de calciu. În cazul adulţilor, există pericolul declanşării unor insuficienţe cardiace şi atunci ar trebui investigată şi din punctul de vedere al cardiologului. Nu este şi cazul copiilor. Internările se fac doar în caz de criză, în rest se poate investiga şi trata în ambulatoriu. Un astmatic care urmează un tratament controlat şi continuu poate să ducă o viaţă normală, nu are contraindicaţii nici de sport. Se ştie că mulţi sportivi sunt astmatici.
Un regim alimentar recomandat ar fi cel bogat în calciu, lactate, chiar şi suplimentele de calciu, toate sunt indicate, pentru că, se ştie, calciul are o componentă importantă antialergică. În ceea ce priveşte viaţa de zi cu zi, este bine ca astmaticii să evite fumul de ţigară, să aerisească des şi să locuiască în camere uscate şi călduroase. Ca sport, este indicat înotul, care este bine tolerat de atsmatici, educă respiraţia şi asigură creşterea capacităţii pulmonare. Recomand şi gimnastica aerobică şi respiratorie. La Policlinica sportivă specialiştii se ocupă de această problemă, cu rezultate foarte bune.
Educaţia porneşte din familie

Controlul la astmatici are loc de 3-4 ori pe an şi este destul de simplu: o radiografie, o spirometrie, care arată capacitatea pulmonară, dar cel mai important este felul în care se simte pacientul. Cu un tratament bun, acesta nu are crize şi duce o viaţă normală. Incidenţa este mai crescută la copii mici şi la adolescenţi şi am observat că majoritatea copiilor care au astfel de probleme provin din familii de fumători. Copiii născuţi din mame fumătoare sunt subdezvoltaţi, sensibili la infecţii, prin urmare există o predispoziţie către infecţii respiratorii, deci este important ca mamele să ia suplimente vitaminice. Exemplul părinţilor este cel mai important. Dacă ei fumează, acest lucru este determinant. Dar şi cel al profesorilor. Există nişte campanii antifumat la şcoli, dar şi licee, dar dacă au zilnic exemple negative, totul este în zadar. Copiii sunt foarte receptivi, înţeleg problema şi îi interesează. Le spunem că este mai interesant să nu fumezi când majoritatea nu fumează. Explicându-le consecinţele fumatului, înţeleg. Puţini copii sunt fumători înrăiţi.

Colaborări reuşite

Avem colaborări bune cu alergologul pediatru, deci, din acest punct de vedere, este bine. Avem fişe şi urmărim pacienţii ani de zile. În curând, activitatea va fi computerizată. Această muncă este importantă, pentru că este vorba de afecţiuni care se pot preveni din copilărie. Alimentaţia, educaţia corectă, toate acestea contează foarte mult în perspectiva unui adult sănătos. De aceasta este importantă colaborarea dintre medicul de familie, pediatru şi părinte pentru a-i da copilului o educaţie sănătoasă. Fiind un astmatic, copilul simte orice schimbare de atmosferă, îi este greu la efortul susţinut, este mai bolnăvicios, trebuie să aibă medicamente la el, deci nu poate să ducă o viaţă normală. Va obosi mai repede, va fi mai izolat decât ceilalţi. De aceea pun atâta accent pe prevenţie. În 2000 am început o şcoală a astmaticului, la care am invitat părinţii şi copii astmatici. Din păcate, adresabilitatea a fost mică, pentru că la noi încă nu se cunoaşte această formă de educaţie colectivă. În aceste şedinţe am încercat să le explicăm copiilor şi părinţilor ce ar trebui să facă pentru a-şi recunoaşte boala. Am avut zece cursanţi, dar au finalizat cursurile doar trei, cu rezultate bune. Aceşti copii sunt acum bine, au înţeles boala dar şi repercusiunile care apar mai târziu. De multe ori, copiii astmatici sunt îndrumaţi de medicii de familie la Praid, în salină. Tratamentul în salină nu este benefic copiilor, ci adulţilor. Copiilor le sunt recomandate curele heliomarine, la mare sau în zonele unde există lacuri sărate: staţiunile balneo-climaterice Călimăneşti, Căciulata sau Olăneşti. De multe ori salina exacerbează astmul la copiii mici. La adulţi şi copiii mai mari este binevenită o vizită la Praid, pentru că ajută la curăţarea căilor respiratorii.

coordonatoarea Compartimentului de Pneumoftiziologie pediatrică, dr. Marinela Gabor