Crescătorii de oi intră în producţie ''ca-n brânză''

Mulţi mureşeni preferă să cumpere brânzeturi direct de la producătorii din pieţe şi nu din magazine, pentru a evita E-urile şi alte chimicale cu care se prelungeşte perioada de garanţie.
Chiar dacă un kilogram de caş de oaie costă 120.000 lei, cel de vacă sau brânza de burduf 100.000 lei, iar urda e 90.000, preţurile sunt mai mici decât în magazinele alimentare. Despre munca manuală şi cheltuiala anuală pentru întreţinerea animalelor se ştiu foarte puţine, chiar şi de către cei care sunt mari consumatori de brânzeturi.
Zăr în ciubăr
"Când se taie mieii începe mulsul oilor şi, de aici, producţia de brânzeturi", spune Angela Crişan. Angela locuieşte în comuna Sâncrai şi împreună cu soţul ei şi cu alţi doi angajaţi se îngrijesc de 450 de oi. Bărbaţii se ocupă de partea de întreţinere şi creştere a oilor, iar femeia de toate etapele prin care trece laptele proaspăt muls. "Laptele se strecoară şi se pune într-un ciubăr, unde se lasă să se închege până se face acru, ca o sana. Odată ce are acest aspect, încep să-l frământ cu mâna, îl zdrobesc bine bine şi după aceea îl înfăşor într-o pânzătură. Îl ridic şi îl pun într-un crint", spune Angela. Crintul, ne explică femeia, este o masă din inox cu margini înalte şi o scurgere pentru "zăr", pentru a nu se împrăştia în toate părţile. Se strânge caşul în pânză, se zdrobeşte şi se dă forma dorită. Zerul este lichidul galben verzui din laptele coagulat şi se foloseşte la prepararea brânzeturilor, lactozei şi a urdei: "Zărul care rămâne se fierbe şi se adună urda. O iau cu strecurătoarea şi o pun în tifon şi e gata şi urda!".

Până intră "berbecii între oi"

Ana Moldovan este din Voiniceni şi împreună cu soţul ei creşte 250 de oi. "Avem şi doi oameni angajaţi la creşterea oilor şi un om care se îngrijeşte de cele 11 vaci", spune Ana. La prima oră a dimineţii îşi ocupă locul rezervat la masa din piaţă şi stă până seara, preferând să-şi vândă ea marfa şi nu altcineva, "care nu se pricepe la promovare". Dacă nu reuşeşte să vândă toată cantitatea de lapte ambalată în flacoane de plastic, îl foloseşte la telemea. "Cel mai uşor procedeu este cel pentru brânza de burduf. Asta poate face orice gospodină acasă. Caşul se dă prin maşina de tocat şi se sărează. E simplu", explică Ana.
Întreg procesul de fabricare al brânzeturilor se întinde până în luna octombrie, când "se bagă berbecii între oi". Producătorii sunt nemulţumiţi de iarna prea lungă şi geroasă. Din această cauză sunt nevoiţi să-şi hrănească oile cu porumb şi fân, dar speră ca în curând să le poată scoate la păşune.
Alexandria Gordon vine de două ori pe săptămână din satul Şenţ, Bistriţa. "Vin cu trenul şi plec cu trenul. Este greu să transport atâtea produse dar, numa' cine nu munceşte nu transpiră", spune Alexandria. Ea are 100 de oi şi patru vaci. Muncile casei sunt bine împărţite în familie, bărbaţii se ocupă de crescut şi muls, iar femeile de prepararea brânzeturilor şi vânzare.

Sănătatea costă

Întreţinerea câtorva sute de oi este costisitoare. "Pentru cele 435 de oi pe care le avem vaccinarea mă costă în jur de 15 milioane lei. Dacă nu le vaccinez, risc să pierd mai mult", spune Mirela Cotoară din Sâncrai. Oile sunt vaccinate contra "galaxiei" sau "răsfugului", adică să nu piardă laptele. De două ori pe an se vaccinează pentru "gălbează" şi se mai face şi o "îmbăiere" împotriva scabiei.
Pentru producătorii de brânzeturi, ocuparea unui loc în piaţă costă în jur de 500.000 lei. Abonamentul este 330.000 lei pe lună, iar pe zi sunt taxaţi cu 65.000 lei vama, 35.000 pentru analiza produselor şi 50.000 pentru cântar. "Ce să faci? Ca să câştigi trebuie să şi pierzi câte ceva", spune Alexandria.
Odată cu tăierea mieilor se poate considera deschis sezonul producătorilor de brânzeturi. Putem "lua caş".
Amalia VASILESCU