Bölöni, medicinistul

Vara lui 1972 a fost ceva mai specială pentru Ladislau Bölöni. A absolvit Liceul Alexandru Papiu Iarian, al patrulea din clasă, şi a intrat la medicină. Asta fără a slăbi deloc ritmul pregătirilor pe terenul de fotbal.

Elevul Loţi a avut medii mari la chimie şi biologie, materii de care se va folosi pentru admiterea la facultatea de medicină. Chimia a terminat-o cu 9,25. Nu trec prea multe săptămâni până la examen. La Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş e o concurenţă care lasă fără aer pe mulţi dintre candidaţi. Opt candidaţi pe un loc. Între dosarele depuse e şi al lui Loţi. Vine examenul, se afişează rezultatele. Loţi e student în primul an la medicină, o facultate pe care nu o poţi face decât dacă îţi place şi dacă înveţi pe rupte. Avea să termine facultatea în 8 ani de zile, dar nu pentru că ar fi rămas repetent. Bocskay Ştefan, unul dintre profesorii care i-au predat îşi aminteşte bine de studentul Ladisalu Bölöni: "Ştiu că era tare ocupat cu fotbalul. Mergea şi cu naţionala, aşa că lipsea mult din oraş. Când era acasă, însă, nu lipsea. Venea şi la cursuri, dar mai ales la orele de stagiu. Eu l-am avut student în anii 5 şi 6. Şi-a terminat facultatea în 8 ani, pentru că avea sesiune deschisă, adică îşi dădea examenele atunci când considera el că este pregătit".

În sezonul 1972/1973, ASA n-a mers prea bine. Tot cu Tibi Bone pe banca tehnică, militarii au terminat abia pe locul 12. A mai dat ceva culoare prezenţa în Cupa Balcanică, unde târgumureşenii au ajuns până în finală.
N-au luat cupa, după 1-1 acasă şi 0-2 în deplasare, cu Lokomotiv Sofia. Bölöni nu a marcat nici un gol, dar a adunat 26 de prezenţe în echipă.
Loţi a avut, în primii ani petrecuţi la Târgu Mureş, destul de puţini prieteni. Dintre colegii de echipă doar Fazakas, Czako sau mai târziu Kanyaro au reuşit să se apropie mai mult de el. "Nu venea cu noi după meci la un şpriţ sau la un suc. Niciodată. Nu-i plăcea şi probabil, nici nu avea timp. Saluta respectuos şi pleca. Nu ştiam prea bine ce face în timpul liber, deşi mă înţelegeam destul de bine cu el", a povestit Czako.
Şi totuşi, Bölöni simţea, din când în când, nevoia să disece probleme ivite la meciuri sau la antrenamente ori, pur şi simplu, să se plângă cuiva, să schimbe două vorbe. O făcea, puţin, şi cu unii colegi de antrenament, dar un resort necunoscut l-a împins parcă undeva în afara stadionului. Aşa l-a cunoscut pe Iuliu Curtifan, care era pe atunci şef de unitate la restauranul Mureşul. "Venea să mănânce, uneori, la noi. A fost de câteva ori şi cu echipa, dar ulterior, după ce ne-am împrietenit, venea, de regulă, singur. Nici nu ştiu cum am ajuns să ne cunoaştem atât de bine. Îmi povestea de meciuri, de jucători. Ştia că îl înţeleg, pentru că şi eu jucasem fotbal de performanţă. Îmi zicea atunci că cel mai mare fotbalist e cel care joacă de la bine în sus în fiecare meci, lucru pe care el încerca să-l facă tot timpul. Îmi cerea sfaturi. Îmi spunea că e invitat undeva şi mă întreba dacă e bine să meargă acolo sau nu. În 1973 m-am mutat la Grand, iar echipa a venit după mine. La fel şi Loţi. Avem concepţii comune, pasiuni comune, deşi era diferenţă mare de vârstă între noi. Eu eram din '36, el din '53. Am văzut că e un băiat serios şi ştiam că este orfan de tată. M-am ataşat tare de el. Un lucru ce m-a impresionat foarte tare la Loţi a fost capacitatea lui de a nu amesteca problemele personale cu cele profesionale. Dacă nu simpatiza foarte tare un coleg de echipă nu însemna că în teren nu-i acorda respectul cuvenit. Aşa era, de exemplu, cu Nagy Miki. Deşi nu l-a plăcut prea tare în afara terenului, a avut un respect extraordinar pentru el, ca fotbalist. Îl respecta până la Dumnezeu. Îi spunea Tăticu'. Învăţa de la el tot ce putea. Pe teren nu contau deloc problemele morale sau sentimentale".
A mai trecut un sezon, la fel de şters ca precedentul. Vara anului 1974 a prins echipa pe locul 12, de data aceasta cu Romeo Catană în postura de antrenor principal. Loţi a lipsit doar în 3 meciuri – din totalul de 34 – şi a dat trei goluri. Unul dintre ele, cu Petrolul, pe 4 noiembrie, la Târgu Mureş, a fost preţios. A adus victoria pentru ASA.
Fazakas Arpad, atacantul militarilor, şi-a amintit un episod haios legat de "simpatia" pe care Bölöni i-o purta lui Catană. "Nu-l plăcea deloc, dar nu comenta nimic, nici la antrenamente nici la meci. Loţi îşi vedea de treabă. Era spre sfârşitul sezonului. Aveam un meci la Reşiţa. Rezultatul nu mai putea schimba situaţia din clasament, aşa că Bölöni s-a învoit. A spus că are un examen greu şi că vrea să înveţe. Probabil că a contat şi treaba cu examenul, dar, în realitate, Loţi nu era deloc dispus să mai facă acea deplasare cu Catană. În ultima clipă a fost schimbată conducerea tehnică. Am fugit acasă la Loţi şi i-am spus. N-a mai stat pe gânduri. A venit cu noi la Reşiţa".
Istorioara lui Fazakas este, totuşi, una din rarele mărturii care îi dau o aură de rebel lui Bölöni. Constituţia lui de profesionist l-a învăţat să nu comenteze deciziile antrenorilor. În general, n-a acceptat să facă observaţii tactice, în discuţiile cu antrenorii, chiar dacă era întrebat, şi nu de puţine ori Bone şi ceilalţi antrenori pe care i-a avut i-au cerut sfatul.
Florin MARCEL