Eroii sunt omorâţi. Eu nu vreau să mor. Vreau să ajut.

La capătul a trei zile epuizante, în care s-a întâlnit cu sute de oameni, în care a fost admirat, aplaudat şi ovaţionat de alte câteva mii, unii veniţi la sute de kilometri distanţă, Boloni a vorbit despre marele spectacol organizat în Sala Polivalentă din Târgu Mureş, de fapt, despre modul în care a recepţionat, sufleteşte, tot ceea ce s-a întâmplat în jurul lui. Marcat de simpatia şi dragostea pe care a simţit-o venind dinspre marele public, Boloni a vorbit cu emoţie despre "mare reîntâlnire".

Florin Marcel: Domnule Boloni, care ar fi concluzia acestor zile petrecute la Târgu Mureş? Ce aţi simţit ? Căldura din partea oamenilor în aceste momente când v-aţi reîntâlnit cu ei, a fost pe măsura aşteptărilor sau chiar mai mult?
Ladislau Boloni: Cred că sentimentul degajat de către tribune a fost extraordinar şi când spun asta vorbesc despre ceea ce am simţit în momentele în care am intrat în sală. M-a impresionat această dragoste care venea către mine. A fost ceva deosebit de puternic. Acum am putea să discutăm că ar fi fost mai bine dacă şi dacă…Nu asta e important acum, ci important este acest sentiment nobil pe care
l-am simţit, unul sincer, pentru care toţi putem să rămânem datori faţă de acest public minunat. Poate eu primul. Şi nu spun aceste lucruri din politeţe. Chiar asta am simţit
F.M.: Putem considera că acest moment v-a apropiat şi mai tare de Târgu Mureş?
Ladislau Boloni: Nu cred că este corectă această afirmaţie. Sentimentele mele faţă de Târgu Mureş sunt şi acuma la fel de profunde cum erau acum o lună sau acum 5 ani. Nu se poate spune că doar acest eveniment m-a apropiat de oraş, de public. Sentimentele au fost tot timpul adânci şi fierbinţi. Poate că eu nu am ştiut să le exprim aşa cum trebuie, poate că nu am avut ocazia. Acum a fost o oportunitate bună.
F.M.: Există undeva în mintea dumneavoastră gândul de a vă întoarce la Târgu Mureş, să faceţi ceva pentru fotbalul mureşean, de aici, de acasă?
Ladislau Boloni: Nu pot să spun că ideea nu există. M-am gândit la acest lucru, dar meseria mea mă determină ca deocamdată să muncesc în Franţa. În meseria aceasta, de antrenor, încerci să ţii flacăra cât mai mare, cât mai mult timp. La ora actuală nu pot să fac treaba aceasta aici. La Târgu Mureş pot, eventual, să fiu erou. Eroii, în general, sunt omorâţi până la urmă. Eu nu vreau să mor deocamdată. În schimb vreau să ajut. Dacă găsesc acest sentiment de care am vorbit deja şi găsesc oameni de valoare care vin în jurul unei idei, da, am să fiu şi eu partener.
F.M.: V-a dezamăgit ceva în aceste câteva zile petrecute la Târgu Mureş? Aţi fost nemulţumit de ceva?
Ladislau Boloni: M-au dezamăgit câteva lucruri, dar satisfacţiile au fost prea mari ca să vorbesc despre aceste dezamăgiri astăzi. Nu contează prea mult ce m-a dezamăgit. Cel puţin nu acum. În schimb, concluzia concluziilor este că publicul nostru, că târgumureşenii sunt extraordinari. Repet, sunt extraordinari. Şi cu acestea vreau să închei…Multora de aici le datorăm foarte mult, inclusiv eu, dar şi alţii.
F.M.: Ce părere aveţi despre cartea Gala Boloni. Ştiu că nu aţi avut vreme să o citiţi, dar ca o primă opinie, cel puţin din punct de vedere estetic, cum vi se pare?
Ladislau Boloni: Aspectul este extraordinar şi cred că şi conţinutul este bun. Mare păcat că nu pot să rămân mai mult la Târgu Mureş, să avem o zi pentru dedicaţii. Poate că alţi prieteni de-ai mei mă vor înlocui, vor fi prezenţi în locul meu. Eu te felicit pentru că este munca ta, energia ta. Sunt convins că nu a fost o muncă uşoară.
F.M.: Vă regăsiţi în fotografia de pe copertă, vă amintiţi de ea?
Ladislau Boloni: Da, îmi amintesc. Sunt multe fotografii în carte care sunt enervante (râde) pentru că îmi dau seama cât de mult timp a trecut de atunci.
A consemnat
Florin MARCEL