Împărţit între fier şi pământ

Are 61 de ani şi, de când se ştie, lucrează în acelaşi loc. În fiecare zi în ultimii 25 de ani, Kovacs Attila a stat la dispoziţia celor care şi-au pierdut cheile sau şi-au schimbat yala. "Am îmbătrânit aici, în subsolul clădirii Palatului Culturii. În fiecare zi îmi petrec aici patru ore, timp în care am o mulţime de clienţi care au nevoie de ajutorul meu", povesteşte Attila.
Este prima persoană care a avut curajul să deschidă un astfel de atelier, iar acum 30 de ani când a început să practice această meserie era singurul din ţară care se ocupa de copiat chei. "Îmi aduc aminte că nimeni nu a crezut că e posibil să copiezi chei. Eu am învăţat singur să fac asta. În primii ani de activitate am avut clienţi din Suceava, Iaşi şi alte oraşe mai îndepărtate. Eu eram singurul care copia chei de tot felul", povesteşte cu nostalgie şi mândrie Attila.
De meserie mecanic auto, Attila s-a hotărât, în 1972, să-şi schimbe meseria şi a optat pentru copierea cheilor. Deschizătorul de uşi spune că de-a lungul anilor a avut ocazia să copieze toate modelele de chei existente pe piaţă şi nu numai. "Când urmaşii lui Holler au intrat în posesia unor castele din Cluj, le-am refăcut toate cheile castelului, chei vechi de peste 200 de ani şi atât de mari că nu poţi să le îndeşi în nici un fel de buzunar", povesteşte lăcătuşul. Pe lângă cheile obişnuite, peste 400 pe care le face în fiecare săptămână, lăcătuşul primeşte comenzi de chei pentru seif, "care sunt unicat şi se fac după broască, nicidecum în serie". Attila spune că meseria lui este foarte interesantă şi frumoasă, ca fiecare alta. “Fiecare meserie e interesantă dacă îţi place. Meseria asta e frumoasă, iar pentru cei care nu se pricep e grea, dar pentru cei care se pricep, o foarte simplă, dar din păcate îţi dai seama că fiecare mecanism de închis uşi are un punct sensibil şi nimic nu poate opri un hoţ", spune lăcătuşul. Se consideră o persoană activă, drept pentru care nu şi-a luat niciodată concediu în ultimii 14 ani. "Prefer să lucrez, pentru că altfel mă plictisesc. În schimb, dacă e timp frumos, îmi place să mă ocup de grădină, asta pentru că părinţii mei sunt ţărani de pe valea Nirajului, iar eu sunt pasionat de munca pământului. Niciodată omul nu renunţă la rădăcinile lui", mărturiseşte lăcătuşul.
Sorina SZAKACS