Secretara, omul de încredere bun la toate

Dacă ieri vorbeam despre taximetrişti, care văd, dar mai ales aud multe, astăzi este rândul altei categorii, secretarele sau, mai nou, asistent managerii. S-a cam dus vremea secretarelor-păpuşă, care nu ştiu altceva decât să prepare cafea şi să ofere şefului o dulce relaxare. Acum secretarele ştiu despre compania sau societatea unde lucrează mult mai multe decât însuşi şeful; au devenit practic mâna dreaptă a acestuia.
Am discutat cu o secretară profesionistă ce înseamnă să fii atât de aproape de şef, indiferent dacă este bărbat şi femeie. Elena (numele este fictiv) lucrează de o lungă perioadă cu un şef bărbat şi se consideră mai mult decât soţia lui, deşi a evitat cu multă abilitate o relaţie intimă cu acesta. "Sigur că orice bărbat încearcă, consideră că asta este o datorie, dar depinde foarte mult de tactul cu care ştii tu să te descurci într-o astfel de situaţie. Dacă accepţi, nu ai decât de pierdut şi vei sfârşi fie prin a deveni o şantajistă, fie prin a zbura din post”.

Relaţii cu regret
“Majoritatea şefilor au avut o relaţie cu secretara şi ei, la rândul lor, au regretat ulterior". Elena preferă să-i fie soră, prietenă, orice altceva deoarece deja îl cunoaşte atât de bine, încât nici nu trebuie să ceară ceva şi ea ştie de ce are nevoie. "Dimineaţa ştiu până şi dacă a avut o ceartă cu soţia, dacă a dormit acasă, dacă a avut o aventură şi asta fără să-mi spună. Îl cunosc după ochi, cum s-ar zice. Când este prost dispus, prefer să îl menajez, nu-i dau legătura telefonică dacă cred că apelul respectiv l-ar deranja. Încerc să-i fac viaţa mai uşoară pentru că, în primul rând, vreau să-mi fie mie bine, apoi sunt şi ataşată de el. A avut şi momente când mi s-a confesat, dar nu ar fi cinstit să spun despre ce am discutat. Ca orice om are calităţile şi defectele lui, ca orice bărbat, a avut şi va avea multe aventuri. La multe am fost părtaşă, în sensul că am stabilit întâlnirile, am trimis flori sau cadouri, dar nu mă simt vinovată. Cu sau fără mine oricum şi-ar fi înşelat nevasta". Am întrebat-o pe Elena dacă ştie anumite lucruri care l-ar putea compromite şi a spus că ştie, dar că nu l-ar trăda niciodată. Discreţia a fost mereu punctul ei forte.

Secretara unei femei
Ana este secretara unei femei şi parcă lucrurile nu mai sunt atât de roz. "Trebuie să mă străduiesc mereu să par mai obosită decât ea, mai puţin aranjată şi elegantă. Şefa mea este deosebită, dar nu suportă ca o femeie, mai ales dacă îi este subalternă, să arate mai bine decât ea. Acesta ar fi singurul ei defect major, în rest ne înţelegem bine. Totuşi, eu cred că femeile-şef ar trebui să aibă ca asistent un bărbat. Asta le-ar creea şi un confort psihic, le-ar mai tăia din răutate. Şefa mea este destul de suspicioasă, secretoasă aş putea spune. Nu am acces la documentele confidenţiale. De multe ori mă simt frustrată şi consider că am o mai mare pregătire decât ceea ce fac deşi am un salariu foarte bun". Ana refuză să comenteze prea multe, dar se vede clar că are o mare nemulţumire.
Secretara este poate omul cel mai apropiat de şef, iar dacă nu există încredere, munca lor se va transforma într-un război al nervilor. Dacă singura răzbunare a şefului poate fi concedierea, secretara, dacă este deşteaptă, îl poate desfiinţa.

Cora MUNTEAN