Iluzia preţului mic

Majoritatea magazinelor din oraş fac reduceri la produsele nealimentare şi încearcă să-şi atragă clienţii cu promisiuni cât se poate de mincinoase. Dacă ne luăm după lege ar fi şi ilegale, dar aşa cum ne-au obişnuit toate guvernele, fiecare lege are o portiţă care permite o încălcarea ei cu dezinvoltură. Totul în detrimentul cetăţeanului, păcălit şi atras cu "mari reduceri". Procedura este cât se poate de simplă: magazinele cresc de trei ori preţul, după care, la reducere reiese un preţ la fel de mare, dar cumpărătorul este mulţumit că a făcut o afacere. Dacă mai luăm în considerare raportul preţ-calitate te determină mai degrabă să renunţi la snobism şi să intri în primul second-hand. Măcar aici ai certitudinea că produsele respective sunt de firmă, chiar dacă purtate.
Cumpărătorul este însă bulversat de două aspecte contradictorii: magazinele afişează reduceri, iar de la tv află că procedura este în afara legii, deoarece "sezonul reducerilor la produsele nealimentare începe în 15 ianuarie şi se încheie în 15 aprilie".
Şmecherii apreciate
Cum funcţionează percepţia generală că tot ceea ce este ilegal este mai bun, cumpărătorii dau şi mai rău năvala să cumpere tot din magazin până când nu vin autorităţile să-l închidă. Acesta este un gen de publicitate identic cu serviciul făcut de Traian Băsescu pe vremea când era primar general al Capitalei. A lipit câte o bandă albă peste bannerele care nu şi-au plătit chiriile cu înscrisul:
"Acest afişaj este ilegal". Normal că asta atrăgea toate privirile şi chiar aprecierile multora. Deoarece încă nu am ajuns la stadiul de a condamna ilegalitatea ci îi apreciem în continuare pe cei care au "curajul de a încălca legea".
Cum majoritatea populaţiei află de apariţia legilor şi modificările survenite din presă, oamenii se confruntă cu o situaţie dilematică: dacă reducerile practicate sunt ilegale, atunci de ce nu se iau măsuri? Pentru că legea are nuanţe pe care doar specialiştii le ştiu: există diferenţă între reducere şi lichidare de stoc, există diferenţă între marfa de sezon şi promoţii.
Deoarece în Bucureşti s-a început deja acţiunea de depistare a magazinelor care au început reducerile în afara perioadei legale, am încercat să aflăm care este situaţia la Târgu Mureş. De la un domn extrem de plictisit de la primărie, funcţionar la Biroul de taxe şi impozite, am aflat că, din câte ştie, s-a depus doar o notificare din partea unui magazin pentru reducere. De asemenea a spus că "nu vom merge mâine sau poimâine în control; dacă descoperim inopinant magazine care fac ilegal reduceri, atunci vom aplica măsuri". Puţin mai vioi, funcţionarul s-a lansat în explicaţii despre diferenţa dintre reducere şi lichidare: "un magazin de blănuri care face reduceri în afara perioadei încalcă legea, pentru că blănurile se poartă numai iarna. Dar unul care face la chiloţi de exemplu înseamnă că face promoţie, deoarece chiloţii se poartă tot timpul". Dacă pentru funcţionarul respectiv garderoba constă doar în chiloţi şi blănuri, atunci explicaţia lui este cât se poate de plauzibilă.
Haos în instituţii
Nici la OJPC nu am găsit pe cineva dispus să afle cum stă treaba cu reducerile. O doamnă inspector ne-a explicat care este rolul Protecţiei Consumatorilor şi ne-a spus că ei se ocupă doar de verificarea etichetelor. Controale tematice fac doar împreună cu Finanţele, dar preţurile produselor nealimentare nu sunt, deocamdată, o prioritate.
Reamintim că majoritatea magazinelor fac reduceri, aşa că nu are nici un sens să le nominalizăm. Ca dovadă că este un haos total, un alt funcţionar al Primăriei Târgu Mureş (cam. 15) a declarat că reducerile au început cu o săptămână mai devreme şi se vor încheia în 15 martie. Asta înseamnă că dacă toată ţara funcţionează după o lege, Târgu Mureş are propriile legi. Reprezentanţii magazinului Leonardo au susţinut enormitatea, declarând că au derogare de la primărie pentru a începe mai devreme reducerile.
Dacă la asta mai adăugăm că multe dintre "hainele de firmă" sunt o altă înşelătorie, produsele fiind aduse din China şi schimbându-li-se doar eticheta, asta înseamnă un alt furt. Rămâne la latitudinea cumpărătorului de unde alege să-şi cheltuiască banii.
Deşi produsele româneşti sunt mult mai de calitate, există un vid în promovarea acestora, aşa că nu ne rămâne decât să dăm mult mai mulţi bani decât europenii pe produse mai proaste decât ale lor.

Cora MUNTEAN