A rămas arta

Sfârşitul de secol XIX şi începutul secolului XX aducea la Târgu Mureş arhitecţi ardeleni şcoliţi la Paris, tineri dornici de a arăta tuturor că se poate construi frumos şi durabil şi pe la noi. În doar câţiva ani, oraşul a devenit unul dintre cele mai frumoase ale ţării, noile clădiri şi palate orăşeneşti construite în cel mai pur stil Art Nouveau impunându-se prin originalitatea liniilor şi prin culorile deosebite. De atunci şi până astăzi între zidurile groase s-a scris o pagină din istoria recentă a Transilvaniei, dar s-a păstrat şi amintirea celor care le-au însufleţit.

Cele mai frumoase, impunătoare şi cunoscute edificii ale acelei perioade sunt Palatul Culturii şi Palatul Administrativ. Apartenenţa la stilul Art Nouveau respiră prin fiecare element, începând de la culoarea galbenă până la maroul roşiatic, la modelele vitraliilor şi terminând cu ţiglele multicolore smălţuite. Dacă exteriorul acestor clădiri impresionează, interiorul este fascinant. Au fost construite cu atât de multă grijă faţă de detaliu, încât acum, la 100 de ani de la darea în folosinţă, toate elementele sunt cele originale, începând cu clanţele de la uşile imense şi terminând cu tapiseria scaunelor din sala de spectacol. Aceiaşi arhitecţi entuziaşti au făcut ca pe harta oraşului să apară clădirea actualului Inspectorat Teritorial de Muncă, edificiu care de-a lungul timpului a suferit numeroase intervenţii "chirurgicale", probabil şi din cauza destinaţiei neinspirate.

Clădiri în uitare
"Cocoşul de Aur" este probabil cea mai frumoasă clădire din oraş, construită pe la 1900 ca şi casă de locuit a familiei Burger Antal. În timp însă, familia a dispărut, casa a intrat în patrimoniul statului şi a funcţionat un timp îndelungat ca restaurant. De mai bine de 5 ani clădirea zace într-o nemeritată uitare, degradându-se încet, încet. Dar în epoca ei de glorie era cunoscută ca fiind casa primului berar din oraş, fabrica de bere Burger fiind construită în apropiere, pe strada Sinaia. Puţin mai departe, pe strada Belşugului, tot la acea vreme se ridica abatorul oraşului şi se spune că era cel mai modern şi mai bine dotat din ţară. Astăzi din stilul Art Nouveau al clădirii a rămas doar praful. Tot în aceeaşi stare, din care nu se mai recunoaşte nobilul stil sunt şi clădirile de pe strada Gheorghe Doja, aparţinătoare liceului Avram Iancu. Faţada este ciuruită de uşi şi geamuri fără nici un stil, iar interiorul este trist şi sumbru. Aceste câteva exemple de clădiri "excentrice", care au adus un plus de strălucire şi greutate princiară urbei, au aprins o scânteie, la lumina căreia am căutat şi altele, la fel de celebre.

Clădiri care au făcut istorie
Clădirea "Apollo", azi sediu al Şcolii Populare de Artă, a Ligii Pro Europa, dar şi a altor organizaţii, a fost construită de familia Teleki între anii 1804-1813, ca spaţiu de cultură. Era, pe atunci, clădirea cea mai căutată de protipendada vremii, pentru că aici se organizau spectacole, de teatru şi balet, concerte şi baluri. Banii adunaţi din vânzarea biletelor erau folosiţi pentru îmbogăţirea fondului de carte al Bibliotecii Teleki. De-abia pe la începutul secolului XX clădirea a căpătat aspectul de acum, prin supraînălţare. Tot la noi în oraş se găseşte şi cel mai frumos palat boieresc orăşenesc din Transilvania, actualul sediu al Muzeului Etnografic. Construit în cel mai pur stil baroc la începutul secolului XVIII de familia conţilor Toldalagi din Corunca, a fost folosit ca spaţiu de locuit. Dar tentaţia închirierii parterului a pus stăpânire pe familie, astfel că în 1770 se deschidea primul spaţiu comercial, care a dus la îmbogăţirea rapidă a celui care a avut ideea magazinului. Maternitatea veche a oraşului este un edificiu construit în anul 1932 de o societate anonimă pe acţiuni a comunităţii evreilor din oraş. Stilul eclectic i se potrivea perfect, destinaţia ei fiind aceea de sanatoriu. Revendicată de mai multe persoane care susţineau că deţin acţiunile majoritare ale societăţii, clădirea nu a fost retrocedată, deoarece cererea nu a fost susţinută de dovezi concludente. Puţin după 1700 familia princiară Kendeffy şi-a constriut o nouă reşedinţă în Târgu Mureş. Castelul imens a rămas în câteva zeci de ani aproape gol, pentru că membrii familiei s-au stins, ori au ales să locuiască în alte părţi ale lumii, rupând legătura cu familia rămasă acasă. Astfel că în 1829, văduva Kendeffy a decis să doneze palatul Curţii Regale de Apel, instituţie recent mutată de la Mediaş la Târgu Mureş. Deşi decizia a fost aspru criticată şi contestată de celelalte familii princiare, gestul ei a rămas definitiv. Astfel că astăzi în fostul palat Kendeffy funcţionează Tribunalul Mureş.

Cea mai veche casă
La intersecţia străzilor Călăraşilor cu Revoluţiei este poziţionată cea mai veche clădire a oraşului. Construită în anul 1554 a fost iniţial locuită de familia Kopeczi Janos. În timp, a fost cumpărată de familia contelui Teleki. Dar şi ultima descendentă a familiei, contesa Teleki, s-a stins din viaţă în primăvara anului 2002, la Târgu Mureş. Clădirile ridicate de aceste mari familii nobiliare şi de arhitecţii entuziaşti ai vremurilor de demult au fost construite conform principiului care zice că trebuie să construieşti în aşa fel încât ceea ce ai zidit să dăinuiască o veşnicie. Casele lor sunt încă mândria oraşului, chiar dacă marile familii nobiliare şi descendenţii lor au dispărut în negura necruţătoare a timpului.
Eugenia KISS