Emoţii mari fără Popeasca

23 ianuarie 2006

Nu ştiu dacă şi cât aţi remarcat lipsa rubricii mele, dar am avut motive întemeiate care m-au împiedicat să scriu. Joi am pornit în marea mea aventură la Bucureşti. Am tot auzit despre şoferii de pe microbuzele care fac traseul Târgu Mureş-Bucureşti, dar n-aş fi crezut niciodată că voi trece prin emoţii de asemenea intensitate. Vă asigur că eu personal, prefer să merg cu orice, dar în asemenea maşină nu mă mai urc. Am zăcut două zile să-mi revin.
Sâmbătă seara m-a scos o nepoată la Mall. Nici nu-mi imaginam că rudele mele prin alianţă de la Bucureşti sunt atât de drăguţe. Respectiv sora lui Ionescu, pe care nu o văd prea des. Înarmată cu palincă, vin, slănină şi ceapă m-am prezentat, mai mult moartă decât vie la uşa lor, după ce i-am anunţat în prealabil, că altfel nu aveam unde să stau în capitală, până venea Popeasca. A fost o întâlnire fără emoţii deşi nu ne mai văzusem demult. Nepoata mea, care lucrează la un casino, a fost mult prea amabilă; la un moment dat chiar am început să mă întreb ce vrea de la mine, o biată mătuşă din provincie. Cum vă spuneam ne-am dus la Mall în Militari. "Mătuşă-mea, dacă tot scrii la ziar hai să mergem în documentare, dar vezi că acolo e posibilă să dai bot în bot cu tot felul de celebrităţi. Să nu te opreşti şi să strigi "ni mă la ăia", că mă faci de râs. Clar?", mă întreabă ea. Îmi venea să nu mai merg de ciudă că poate avea o astfel de impresie despre mine. Sincer, nu m-a impresionat foarte tare locaţia, în afară de asta, tot drumul până acolo a durat foarte mult, nepoată-mea conducea cu o mână, iar în cealaltă ţinea telefonul. Tot drumul a vorbit cu "iubi", pe care ba l-a înjurat, ba l-a alintat. I-a spus de vreo zece ori "hai, pa" şi într-un final au stabilit să se întâlnească "după ce o parchez pe mătuşă-mea". Speram că nu după ce mă parchează la Mall. Acolo tot felul de fiţe, tot felul de cântăreţi de-o vară care se plimbau în speranţa că vor fi "surprinşi" de paparazzi, anunţaţi dinainte printr-un telefon anonim. Dana, nepoata, se uita la mine cu coada ochiului să-mi prindă reacţiile. "Auzi, fată. Pot să mă întâlnesc bot în bot cu Băsescu, Tăriceanu sau Năstase. Nu mă impresionează", o liniştesc eu. Moment în care dau bot în bot cu Irinel, fac un pas lateral şi dau bot în buricul iubitei lui. Irinel Columbeanu, desigur cu Monica lui. Noroc că nu era cu costumul acela ca al unui moş aflat la băi, la tratament, pe care a dat nu ştiu câte mii de euro. Nepoată-mea se uita după el ca după Kevin Costner. "Auzi Dana, spune-mi sincer tu te-ai mărita cu unu ca ăsta?", o întreb eu. "Ioneasco eşti dusă! Cu unul ca ăsta, care are un cont de 40 de milioane de dolari şi mai este şi generos s-ar mărita orice femeie, fată sau babă. Alea care strâmbă din nas sunt ipocrite sau au pe altul cu mai mulţi bani ca ăsta", mă pune nepoata mea la punct. Niciodată nu am bănuit-o de diplomaţie, dar acum m-a dat gata. În plus a spus ce a spus în aşa fel încât a auzit-o juma de Mall. O întreb dacă "iubi" al ei e bogat. "Tu ce crezi?", îmi răspunde ea. Cred că semeni tu tact-tu, jidanco, zic eu în gând. Numai ăia răspund la o întrebare cu altă întrebare. După maşină, ţoale, bijuterii şi parfumuri ori "iubi" e foarte bogat, ori la casino se câştigă în draci. M-a dus la KFC, la un bar şi a vrut şi la un film, dar a sunat-o "iubi", s-a enervat aşa că ne-am dus acasă. Adică m-a dus că ea s-a dus să se întâlnească cu el.
Nici o veste de la Popeasca, aşa că duminică dimineaţa m-am înfiinţat la Otopeni. Unde am stat până seara şi Popeasca nu a ajuns. Am alergat pe la toate gat-urile, am căscat ochii. Nici urmă de Popeasca, nici urmă de investitor. Mă gândesc că dacă ar fi păţit ceva aş fi aflat la ştiri.
Aştept să se trezească nepoata, poate mai tragem o raită pe la Mall.