Graffiti

Primele graffiti au apărut în preistorie, pe suprafeţele relativ netede ale peşterilor. A fost prima formă de artă exprimată de homo sapiens.
În dicţionarul limbii române, substantivul apare sub forma "graffito", cuvânt provenit din limba italiană şi care înseamnă inscripţie sau desen executat prin zgâriere pe monumentele antice. O zgârietură are calitatea de a păstra foarte multă vreme mesajul, fie că este un text sau o imagine. Dar tehnologia de astăzi îi scuteşte pe grafferi de prea multă muncă. Astăzi nu mai e nevoie nici de o pensulă, nici de cunoscutul borcan cu vopsea. Cu un spray, un text se scrie în câteva secunde, iar un desen se face în câteva minute.
După pseudonimele pe care şi le aleg, grafferii nu sunt străini de Internet. Există site-uri underground despre cultura graffiti în România, unde apar poze cu operele lor de artă alături de descrierea fiecăreia. O descriere amănunţită o au oraganizaţiile înfiinţate în ultimii ani, membrii cu activitatea lor şi mai ales un forum unde toată lumea are dreptul la opinie şi idei privind un posibil desen şi o posibilă locaţie pentru un nou graffiti.
Graffiti înseamnă, pe de-o parte, imagine, iar pe de alta text, chiar dacă, deseori, textul se transformă el însuşi în imagine. Textele se pot împărţi şi ele în funcţie de ceea ce comunică. Graffiti se împarte în trei grupe: artă, vandalism, trenuri şi metrouri, în oraşele în care există. Totuşi grafferi au un respect faţă de biserici, monumente cu valoare istorică, obiecte de cult şi religioase pe care nu le spreyază, deşi mai sunt unii grafferii care nu au acest respect, din păcate.
Ei sunt nişte tineri care riscă mereu din cauza poliţiei şi a jandarmilor care îi amendează usturător dacă sunt prinşi desenând pe pereţi. Surprinzător, în ultima perioadă s-au şi organizat câteva concursuri legale de "dat cu spray pe zid", însă au fost foarte puţine la număr şi mai puţin mediatizate.
În Târgu Mureş vedem cu toţii desenele care apar peste noapte pe zidurile şi clădirile din oraş. Un loc propice pentru aceşti tineri care vor să îşi arate talentul este pasajul subteran din centrul oraşului. Acolo există numeroase dovezi că această cultură există şi la noi în oraş, deşi nu este cunoscută publicului larg.
Un alt loc plin de dovezi este zidul, care aparţine fabricii Electromureş, situat lângă calea ferată. Desenele sunt prezente acolo de mai bine de 15 ani şi nimeni nu le-a îndepărtat de pe acel zid.
Începând de anul trecut, aceste manifestări intră sub jurisdicţia Poliţiei Comunitare care de la înfiinţare au întâmpinat 15 cazuri. Majoritatea din cei sancţionaţi au fost minori, care erau scăpaţi de supravegherea părinţilor, iar aproximativ jumătate din ei urmau cursurile Liceului de Artă din Târgu Mureş.
Amenda pentru practicanţii de graffiti este de 3.000.000 ROL, această faptă se încadrează în legea 61/1991.(V.Z.)

"Fenomenul este în atenţia Poliţiei Comunitare şi avem sarcini clare, care intră în atribuţiile patrulelor mobile, ele având şi rolul de a depista autorii, ai amenda şi apoi preda organele de poliţie care vor întocmi dosare penale autorilor, dacă aceştia nu sunt minori. Având în vedere că în alte oraşe precum Bucureşti, Timişoara, Sibiu acest fenomen este din ce în ce mai prezent, în Târgu Mureş este ţinut sub control de noi şi de poliţie, ţinând cont că numărul cazurilor a scăzut mult în ultimul an."
Colonelul Viorel Filip
Directorul executiv al Poliţiei Comunitare

"Singura problemă mai serioasă de care ne lovim este nivelul foarte scăzut al finanţelor. Preţul spray-urilor necesare pentru desenele de pe pereţi se ridică până la un milion de lei"

"Această artă urbană este un mod de expresie a cărui existenţă şi farmec constă, în general, în fuga de autorităţi. Este vorba de cultivarea unei alte identităţi, asemenea pseudonimelor pe care unii artişti le au", este de părere (N.G.), un licean care vrea să rămână anonim