Anunţ la dispăruţi

Indiferenţă, nepăsare sau teribilism. Traumatizaţi de certurile părinţilor, nesupravegheaţi îndeajuns sau pur şi simplu răpiţi din faţa locuinţei, în fiecare an, sute de copiii dispar fără urmă. Unii sunt găsiţi la timp, se întorc la familiile lor, dar fug din nou. Pentru alţii e deja prea târziu. Mor de foame, de frig sau sunt ucişi. Dramele părinţilor şi dramele acestor copii sunt de nedescris: râuri de lacrimi, frică de ce s-ar fi putut întâmpla, un dram de speranţă sau resemnare că nu va mai fi găsit niciodată.
A plecat la şcoală şi dus a fost
Părinţii l-au văzut ultima dată în 9 ianuarie, când Jeno a reînceput şcoala. Mama lui povesteşte că acesta a plecat cu bicicleta la şcoală şi nu s-a mai întors. Familia a alertat în acea zi poliţia, dar până acum Jeno nu s-a întors acasă. Ultima dată băiatul a fost văzut în ziua de 12 ianuarie în Sighişoara, unde a fost cazat două zile la Hotelul Hera, după care a dispărut din nou. Mama lui spune că în ultimul timp băiatul era mai retras şi nu prea mai povestea. Părinţii lui nu au exclus faptul că acesta ar fi putut avea probleme cu colegii de liceu şi din această cauză a luat de-acasă banii pe care îi avea strânşi şi a plecat. Cu lacrimi în ochi, mama povesteşte că Jeno era un copil cuminte şi liniştit, că nu i-a făcut niciodată probleme şi nu înţelege ce s-a întâmplat cu el , de ce a plecat. "Nu înţeleg de ce a plecat. De când a dispărut nu am auzit nimic de el. Nu a dat nici un telefon. Mi-e frică că o să i se termine banii şi o să îngheţe undeva, pe frigul ăsta. Eu mă rog doar să vină acasă, n-o să i se întâmple nimic, vreau numai să-l văd sănătos şi bine", spune îndurerată mama. Moreh Jeno are 18 ani, 1,72 înălţime, 61 kilograme, brunet, faţa ovală, ochi căprui, constituţie atletică. La data dispariţiei era îmbrăcat într-o geacă de culoare albastru cu gri, pulover alb-albastru, pantaloni de fâş de culoare albastră, bocanci de culoare maro. Părinţii băiatului s-au deplasat de mai multe ori spre ieşirile din Sighişoara şi Mureş, în speranţa că vor da de urma băiatului. Ba mai mult, aceştia au lipit, în Sighişoara, ultimul loc în care a fost văzut băiatul, afişe cu portretul acestuia.
Din cauza tatălui
Până anul trecut, familia Taniei era o familie normală. Chiar dacă părinţii nu erau căsătoriţi în faţa legii şi a bisericii, ei se înţelegeau bine. Totul s-a dărâmat în momentul în care fără să se gândească la Tania şi la mama ei, bărbatul a vândut casa şi le-a lăsat pe drumuri. Tania avea 13 ani şi nu înţelegea de ce viaţa ei a luat o asemenea întorsătură, de ce s-a ruinat totul, iar ea şi mama ei nu mai au un acoperiş deasupra capului. Pentru a depăşi drama, cele două s-au mutat în Vidrasău, unde aveau ceva rude îndepărtate, în speranţa că o vor scoate la capăt. Preotul din sat, mişcat şi el de situaţia micuţei, le-a oferit o bucătărie de vară, unde să stea. Dar problemele nu s-au oprit nici atunci. Chiar dacă dădeau impresia că se înţeleg, cele două, mamă şi fiică se certau din ce în ce mai des. Pentru că a vrut să dispară, să înceteze să mai fie o povară pentru mama ei, fetiţa s-a hotărât să plece cât mai departe. Aşa că, în loc să plece la şcoală, s-a dus în gară, a luat trenul şi a ajuns în Bucureşti. Din fericire a fost găsită şi adusă înapoi la Mureş, dar momentan este internată la Clinica de Psihiatrie, unde doctorii încearcă vindecarea sufletească a fetei.
Drame
peste drame
Sunt cazuri în evidenţa Poliţiei, rămase nesoluţionate de ani de zile. Nici părinţii, nici cei care continuă cercetările nu mai au nici o speranţă să-i găsească, iar numărul dispariţiilor creşte în fiecare an.
Miklos Janko ar trebui să împlinească anul acesta 12 ani. Din păcate, părinţii nu îi vor serba ziua de naştere nici în 2006. Băiatul a dispărul de la bunicii săi, din Miercurea Niraj, în 1998, pe când avea doar patru ani. De atunci, nimeni nu mai ştie nimic despre el. Nici măcar poliţia. Acum opt ani, când Janko a dispărut, nu ştia nici să vorbească foarte bine. Părinţii l-au plâns o vreme, dar acum s-au resemnat. Era prea mic să poată supravieţui dacă s-a rătăcit, iar dacă a fost răpit, cel mai probabil este că a fost vândut traficanţilor de carne vie. Cert este că de opt ani a dispărut fără urmă. Acest caz nu este singular în judeţul Mureş.
Kovacs Isabela este dispărută de aproape doi ani, părinţii ei nereuşind să afle nimic despre ea în tot acest timp. Ultima dată a fost văzută în Voievodeni, satul în care locuia împreună cu familia, în vara lui 2004. De atunci, Isabela figurează pe listele copiilor dispăruţi, deţinute de Poliţia Mureş. Nici căutările efectuate în acea perioadă de către poliţie, nici rugile părinţilor nu au dat nici un rezultat. Însă, speranţa nu s-a pierdut. Părinţii speră să o găseasă, într-o bună zi, teafără pe Isabela.
Tot în 2004, în 9 iunie, a dispărul de la domiciliul din Reghin, o fetiţă în vârstă de patru ani, Puczi-Cozak Mădălina. Şi în acest caz căutările continuă.
Păinţii spun că fetiţa vorbea incoerent şi era prea mică să plece singură din faţa casei. Poliţia nu exclude varianta unei răpiri, deoarece de doi ani de zile ei nu au mai găsit nici un indiciu în acest caz.

În total, anul acesta au fost sesizate 202 dispariţii de copii, 128 fiind găsiţi de Poliţie, dar 74 de cazuri au rămas
nesoluţionate. Cei mai mulţi minori dispăruţi au sub 18 ani, iar 42 sub 13 ani. Cauzele dispariţiilor, ar fi lipsa de supraveghere, neînţelegerile familiale, influenţa anturajului, absenteismul şcolar, spiritul de aventură şi libertinajul.

Cazuri naţionale
Andreea Mihaela Dodan o fetiţă de 5 ani şi 9 luni a dispărut din satul Plopeni, judeţul Constanţa pe 1 august 2005. Corpul ei neînsufleţit a fost găsit după aproape jumătate de an, în noaptea de 26/27 ianuarie 2006. Andreea fusese violată şi ucisă de un tânăr de 25 de ani, ce locuia lângă casa familiei Dodan.
Larisa Chelaru a dispărut de acasă pe 18 octombrie 2005. Cadavrul ei a fost găsit pe 29 decembrie, în tomberonul din faţa blocului. În acest caz, poliţiştii ieşeni au comis greşeli elementare. Deşi au avut indicii clare care-l incriminau pe Robert Ciobanu, asasinul Larisei, deşi ştiau că acesta abuzase sexual minori din bloc, deşi tânărul picase testul poligraf, poliţiştii l-au lăsat în libertate. Vreme de 73 de zile. Timp în care Robert Ciobanu ar fi putut ucide din nou, fără ca nimeni să-l împiedice!
Marţi, 18 octombrie 2005, Claudia Mihai a plecat să cumpere pâine şi nu s-a mai întors. A doua zi dimineaţa, susţin părinţii fetei de 11 ani, dispariţia e reclamată la Secţia 20 de Poliţie din Capitală. Sâmbătă, 22 octombrie, tatăl Claudiei îi informează pe poliţişti că ştie unde e fiica sa, iar aceştia merg la adresa indicată şi, în prezenţa unei rude a proprietarului, pătrund în apartament. Speriat, proprietarul se aruncă de pe balcon. Poliţiştii, care căutau un copil dispărut, se uită prin casă, nu găsesc fetiţa şi pleacă. Revin în locuinţă luni seara, pentru un amănunt: căutau cuţitul cu care proprietarul şi-ar fi făcut nişte răni pe burtă. Deschid frigiderul şi găsesc copilul tranşat.

Aceste dispariţii au diferite cauze. Fie există certuri în familie, iar minorii sunt trimişi de-acasă, sau sunt maltrataţi, şi-atunci pleacă ei singuri, sau pur şi simplu, nu se înţeleg cu părinţii, nu "îi suportă", şi-atunci fug de-acasă. În multe din aceste cazuri, Poliţia îi găseşte şi îi duc înapoi la familii. Dar sunt mulţi aceia pe care îi căutăm de foarte mulţi ani, încă nu i-am găsit şi nici nu credem că mai există speranţa.
Livia Popa,
purtător de cuvânt IPJ Mureş

Sorina SZAKACS