La mai multe!

De mult nu mi s-a mai întâmplat ca dimineaţa când mă trezesc primul meu gând să fie: a sosit ziua meciului! Cred că de la partida de fotbal de Divizia A dintre fosta ASA Târgu Mureş şi Steaua Bucureşti, de la începutul anilor '90, când ai noştri au învins cu 1-0 în faţa unor tribune arhipline nu am mai aşteptat aşa de mult o întâlnire sportivă ca pe cea de sâmbătă, dintre formaţiile de baschet masculin BC Mureş Târgu Mureş şi Dinamo-Erbaşu Bucureşti. Iar ceea ce ni s-a oferit sâmbătă seara mi-a împlinit toate aşteptările.

Sala Sporturilor din Parcul Sportiv Municipal a început să se umple încă din timpul meciului de volei de dinaintea meciului de baschet, cu toate că până la debutul partidei mai era timp destul, chiar peste o oră. Însă oamenii erau nerăbdători, doritori de spectacol sportiv de înaltă calitate, de aceea au început să vină din timp. Şi chiar au procedat bine, singura lacună de organizare fiind aceea că biletele de intrare se vindeau într-un singur loc, astfel intrarea în sală a fost mult îngreunată. Dar toată lumea a aşteptat calm să-i vină rândul.
Prezentarea făcută componenţilor celor două echipe a fost una cu stil, ce ne reamintea de ceea ce am văzut până acum numai pe micile ecrane. Primii dintre jucătorii oaspeţi au intrat pe teren în huiduielile spectatorilor, dar până la urmă prezentarea grupării din capitală a sfârşit în aplauzele târgumureşenilor ca dovadă că spiritul de fair-play este totuşi mai puternică în rândul iubitorilor sportului de aici decât cel al huliganismului. Iar când a venit vremea echipei noastre, zgomotul produs de către spectatori a devenit de-a dreptul infernal, fiecare dintre jucătorii formaţiei târgumureşene fiind aplaudat frenetic. Cei care au avut cel mai mare succes la public au fost cei trei americani, Cooper, Cannon şi Burton, de înţeles dacă avem în vedere campania mediatică de care au avut parte cei trei înaintea întâlnirii.
Primele minute ale partidei au adus faţă în faţă două echipe ce păreau a fi de forţe sensibil egale în care schemele exersate în timpul antrenamentelor, modul de transpunere a acestora în joc în faţa unui adversar redutabil au căpătat o importanţă capitală. Astfel că după ce au reuşit să dobândească posesia mingii, târgumureşenii au avut şansa primului atac, nefructificat însă. A urmat contraatacul echipei din capitală şi primele puncte în contul vicecampioanei de anul trecut. BC Mureş a întors însă rapid rezultatul, ducând până la capăt şi finalizând două atacuri, aruncând tribunele în extaz. Dar a fost mult prea mult până departe, iar lacunele din angrenajul formaţiei gazdă s-au arătat curând.
Cea mai mare problemă l-a reprezentat faptul că jucătorii americani nu sunt integraţi încă întru totul în jocul echipei. De multe ori chiar cei trei nu se găsesc între ei pe teren, ce să spunem despre baschetbaliştii autohtoni!… La acest amănunt trebuie să lucreze de acum cel mai mult antrenorul Mihai Corui, să omogenizeze lotul, pentru că numai astfel vor apărea rezultatele. Încurajator este faptul că apariţia sportivilor de culoare pare a le da mai multă încredere vechilor componenţi ai lotului. Ştiinţa jocului nu le lipseşte, mentalul este cel care trebuie cizelat un pic, şi atunci nu vor fi probleme.
Suporterului de rând îi revine "sarcina" să aibă răbdare. Trebuie să ştim să aşteptăm pentru că perspectivele nu se anunţă a fi sumbre. BC Mureş are "materie" de calitate şi pe banca de rezerve – asta s-a demonstrat în ultimul sfert al jocului de sâmbătă când doi dintre jucătorii titulari, Vajda şi Cannon au fost eliminaţi din joc datorită celor cinci greşeli personale acumulate şi le-a venit rândul lui Mureşan şi Soós să arate că se poate baza şi pe ei. De Brustur nu spunem nimic, căci el a fost şi rămâne unul dintre componenţii de bază ai echipei, deşi la meciul inaugural al returului campionatului a rămas în afara primului cinci. Rămâne însă o alternativă pentru postul de conducător de joc, acaparat pe moment de Cooper. În momentul apariţiei lui Ionel pe teren americanul se reprofilează, găsindu-şi alte "sarcini" în angrenajul formaţiei.
O vorbă şi despre arbitraj. Mihai Corui afirma, cu ocazia prezentării jucătorilor nou veniţi, că se teme mult de prestaţia "fluieraşilor" care printr-o decizie pot ruina toată munca lor. Teama lui s-a dovedit a fi reală de vreme ce arbitrii partidei de sâmbătă au venit cu lecţia învăţată la Târgu Mureş. Antrenorul mureşean a dorit iniţial să protesteze oficial împotriva manierei de arbitraj, însă auzind că va trebui să plătească o sumă considerabilă pentru acest lucru a renunţat. (D.T.)